Acel cântec din norii celeşti
Mă cutremur văzându-i menirea
De-a iubi şi deschide fereşti.
Tare-aş vrea să mă pierd, printre stele
Să le spun numai lor, tot ce simt,
Să-mi arunc în neant doruri grele
Ca apoi să renasc, în nou mit.
O legendă de vis... şi-mplinire
Cu acorduri suave de cânt
Să-mi aprindă în vene simţire
Ca să ard răvrătit, ca un vânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu