Fumez ţigări de contrabandă
Şi beau rachiu cu sodă dres…
Viaţa mea e-o sarabandă
În care-a morţii pânză ţes.
Şi cum caustică e soda
Pusă-n poşirca ce o beau –
Caustică îmi e şi oda
Cântată ţării-n care stau.
Ştiu: ţara mea n-are vreo vină
Că-i cârmuită de pigmei,
Care mereu îmi dau pricină
De-a-i înjura cu mult temei.
Beţivi îmi sunt conducătorii –
Deci, eu de ce n-aş fi beţiv?!
Vai! Tot mai greu m-apasă norii
Veacului sterp şi prea parşiv.
Incert îmi este viitorul –
Şi de nimic e-al meu prezent…
În gol îmi calcă, strâmb, piciorul –
Ca om, mă simt inexistent.
Sunt sfătuit să plec din ţară,
Pe-aiurea să-mi găsesc un rost…
Dară şi câinii de pe-afară
Stau cu covrigii-n cozi cam prost.
Cândva eram plin de visare –
Speranţe îmi băteau în geam…
Eram copac plin de vigoare –
Azi nu mă pot numi nici ram.
Căci anotimpuri de tristeţe
Speranţele mi le-au ucis…
Golit de vise şi tandreţe –
Să mai trăiesc - nu sunt decis.
…Fumez ţigări de contrabandă -
Rachiul rău m-a-mbătrânit…
Viaţa mea-i o sarabandă
În care-n rele-s învechit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu