Te-am înţeles, după mult timp,
Când s-ar putea să fie prea târziu;
Pentru mine nu pentru tine!
Ai mimat de cele mai multe ori,
Că eşti o aţă;
De teama de a nu te rupe,
Prea des ţi-am fost ca o slugă
Surdo-mută-chioară-slută;
Doar ca să te am.
Acum, mi-am dat seama că
De fapt, tu erai mai slugă de cât mine,
Dar mai isteaţă;
Şi fiindcă ai fost desconspirată
De regula bunului simţ
Pe care măcar nu ai mimat-o,
Eşti acum la discreţia mea;
Chiar de-ai fi un ca fir de mătase
Întins la maxim,
Ai să regreţi momentele de nesinceritate,
Atâtea răni vii
Ce muşcă din năuntrul meu
Cu năuntrul tău de atunci;
Cât ai să mai fii cu mine,
Îţi promit că am să te respect dar,
Privindu-te bănuitor
Din coada ochiului
Ce altfel priveşte acum lumea,
Lumea plină de tine,
Sucită de tine,
Murind în tine,
Rost al tău fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu