miercuri, 16 mai 2012

Veneticilor de Iurie Osoianu

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu