TEAMA…de Patricia Serbanescu

Teama e în noi...cât focul

Ne-a tot ars de mult norocul,
Cât puteti să rezistaţi
Să nu scrieţi...când oftaţi?

Dominaţi suntem de frică
Sufletul...nu se ridică,
Cât mai suferiţi durerea
Când la alţii... curge mierea?

Ţineţi drept macazu-n drum
Nu aveţi ce pierde-acum,
Cu averi şi plini de zgură
Ei aşteaptă-o...cotitură.

Se adună că-s toţi fraţi
De o mamă sunt clonaţi,
Puţini sunt fii de zmei
Din magnaţi... vor fi pigmei.

Cu versuri dojenitoare
Ne-om lupta cu braţe goale,
Rugi eterne...neatee
Vor scrie o epopee.

Nu-i lovim cu reteveiul
Avem tasta şi condeiul,
Numai staţi în colţ...sfiiţi
Spuneţi tot... ce voi gândiţi!

Dacă-om fii aşa... fixişti
Stăm călcaţi de... tractorişti,
Chiar de traversăm pe zebră
Ne culeg doar cu-o greblă...

Sculaţi-vă de pe vine
Spuneţi tot ce nu convine!
Este fain când toţi cântăm...
S-avem grijă ce votăm !
Să votăm cu mic, cu mare
Poate... vom avea schimbare!