luni, 14 mai 2012

Sonet LVII (pe cergi de întuneric …) de ‎Ovidiu Oana-pârâu

Pe cergi crepusculare risipite,
Borboane de lumină-ncet pulsează.
Se unduiesc în noapte răscolite,
Ursuze iele ce adormitează.

Fuior strângându-şi horele rărite,
Stelare pulberi sorb şi-agonizează
Blesteme ţes din vorbe negândite,
Cătuşe de-ntuneric în amiază.

Cresc Hydrele din somnuri retezate,
Rigole-n care lunecă simţirea.
Curge spre iaduri pline de păcate

Stix de puroi în care nălucirea
Iscată de porniri necugetate,
Amestecă pucioasă cu iubirea.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu