LUMÂNAREA de Dori Lederer

Și va veni o zi în care

Cu focul palid, tremurând
S-o mai topi o lumânare
De pe altarul de pământ.
... 
Nu va ști nimeni cât a ars.
Pe-aici nu-i timp de privegheri,
Purtând pe frunte câte-un ceas
Și-o amintire dintr-un ieri.

Privind în urmă cum ne-a nins,
Cu pasul căutând cărări,
Nu vom vedea că azi s-a stins
Lumina unei lumânări.

Simți-vom mâine că ni-i rece,
Că pustiită ni-i cărarea.
Și-om întreba ce ne lipsește
Dar nu vom ști că lumânarea.