Gând către tine, iubire... de Radu Adrian Gelu

Iubire, câte doruri am, toate mă dor...
reîntorcându-mă iar în gând la tine,
la fiece capăt de vis aşezat te visez,
parcă şi timpul mi s-a oprit-n loc...

Tu eşti visul pribeag-n al vieţii joc,
cu fluturi vii însoţindu-ţi cărarea,
renăscând zâmbete şi gingaşe flori,
când destinu-mi pare deşert uneori...

Din a durerii lacrimă amară născută,
hotărât-ai a mă scălda-n lacrimă dulce,
leac împotriva durerii, lacrima fericirii,
şi blestemul dorinţei mereu de a te iubi...

Cuvintele cele dorite a te cânta-n ode,
desigur nu-mi sunt de-ajuns niciodată,
copleşit fiind când te regăsesc în mine,
tainic să pot spune: iubire, mai rămâi !...

Cercuri de foc în juru-mi ard ca inelele
Saturnului pe cărările de ţărm căutat,
în universu-mi stele cad şi lasă în urmă,
cer pustiu şi-atât de-ndepărtat de tine…

În suflet creşte dorinţa de a mă regăsi 
romantic fiind, tot căutându-te pe tine,
veşnic să-mi rămâi oricăt de greu ar fi,
în speranţă luptându-mă cu disperarea…

Să numeri stelele cu mine, doresc să vii,
şi te aştept-n zi şi odată iar cu-nserarea,
să-mi fii iubire şi văzduhul şi întunericul 
şi raza de lumină ce către mine vine, vine…