DE CE?... de Patricia Serbanescu

De ce iubirea iscată din plăcere

Ne-aduce fericirea cu lacrimi şi durere?
Când suferinţa vine din vorbe măsurate
Ne proiectează des, într-o singuratate
Iubirea-i dăruită de sfântul Om, Iisus
Şi e precum năluca, acum vine...s-a dussss...
Aşa se va-ntâmpla cât vieţuim pe Terra
Şi sufletul se schimbă, nu numai... atmosfera
O strângem cu centura, clădindu-i edificii
În schimb ne onorează cu lacrimi...sacrificii
Cine să poarte vina că pleacă...vine-n zbor,
Umanul...echilibrul sau...Şeful Creator?
O fi greşit codarea, vărsându-ne preaplinul
Şi-a despărţit cu ştiinţă, umanul, androginul...
De-atunci se tot întreabă, de ce nu s-o-mplinii?
Că viaţa searbăd trece cu-a fi...sau a nu fi...