Alean de vară de Boris Ioachim

Stau întins în iarba-naltă

Ochii către cer mijind…
Soarele pe boltă saltă
Plin de sine, surâzând.

Păpădii – sori mici – n-ai crede –
Mă-nconjoară, încălzind,
Trupul meu şi iarba verde, 
Ce foşneşte mirosind

A copilărie dusă
Pe vecie-n alte zări,
Lăsând viaţa mea supusă
De-ncâlcite întrebări

Despre soartă, despre viaţă
Despre fostele iubiri…
Despre cum să ies în faţă
Ca să scap de amintiri.

Amintiri dulci sau amare,
Care-n inimă au lăsat
O melancolie care
Mă-nfăşoară neîncetat

Într-un soi vag de visare
Ce mă poartă în zig-zag
Între-naltă exaltare
Şi al deznădejdii prag.

Hei, tu, boltă azurie,
Ce atât de calmă eşti,
Spune-mi, mâine, ce-o să fie -
Adevăr sau doar poveşti?

Fi-va rău sau fi-va bine
Spre azuru-ţi voi ţinti…
Căci tânjind, mereu, spre tine
Doar spre-nalt voi jindui.

…Stau întins în iarba-naltă
Alintat de păpădii…
Soarele pe boltă saltă
Aruncându-mi raze – mii…