În apărarea lui Don Juan de Elena Valeria Ciura

Pe sub fereastră trec în grabă-
(Se vedea c-au multă treabă),
Un El, mai tinerel,
O Ea- mai bătrânea
Şi-n goană se certau aşa:
-Femei nebune,
Cum e neagră luna-n lume
Visaţi doar linia ferată,
Crezând că va veni un tren
Şi veţi scăpa de spleen,
Ce gând hain,
Ba-i chiar meschin!

-Iar voi visaţi
Că doar întindeţi mâna-
Vine cina, vine Ea
Şi ridică plapuma..
Şi azi aşa şi mâine-aşa...
Suportă sforăitul-
Dar dărâmă mitul
Despre sclava ce era!...

O femeie-adevărată
Cu lanţ
Nu se simte niciodată
Mai stilată...
Lanţul
Dacă vrea
Şi-l pune singurea
Şi când vrea ea!
Dar nu suportă lanţul
Legat de-altcineva!

O femeie curioasă
Vrea să vadă,
Cum e-ntr-o livadă
Cu fructe dulci şi floare albă
Pentru ea şi-o lume-ntreagă!

O femeie adevărată
Învăţată, răsfăţată
Ştie despre Don Juan
De la soaţele acrite
Cu minciună sărăcite

Au ştiut să se salveze
Nu prin resemnare,
Ori scăldateîn uitare,

Au citit şi ele
Că nu-s numai frumuşele!
Că un alt păcat ,
Mai mare
Ar fi moartea în banal
Ar plăti-ntr-o altă lume
Nu că au răbdat calvar
Ci, că, ce-a spus filosoful
Au negat ori ignorat!

-Oare ce-a mai decretat
Doar şi el a fost bărbat?

-Că-i păcat suprem pe lume
Să trăieşti nefericit-
De nu faci
Ce-ţi spune crezul,
Viu de eşti-
Tot ai murit!