mai degrabă, curajul naiv de-a crede,
cu ochi de orb,
pământul pe care încă îl calci,
apăsare cronică acolo unde obişnuiai
să-ţi porţi inima la vedere
metafora-bordei de melc
te grăbeşte încet
nu eşti încă bătrân
poate mai cucernic,
în imboldul de-a pierde totul
împiedicat de călcâi
nici măcar funie
darămite capcană meşteşugită
nu te prind încă
doar un dor de nicăieri
răsucită săgeată mustind tăcerea
din toate cotloanele
şi cât o doreai să te înţelepţească
altădată medalie
din greşeli nu înveţi
decât statul drept
...
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu