joi, 7 februarie 2013

Condamnat la iubire de Augustin Septimiu Ion

E gândul abstractă secure,
Iubirea e-un sfânt eșafod.
Te simt fascinantă genune
Cu suflet de mistic aprod.

Trăirile mele sunt ninse,
Privirile tale sunt seci,
Din cupa aprinselor vise
Nu poți doar să guști și să pleci.

Și totuși ceva ne mai leagă
Mascând nesfârșitul "acum",
Când tu ești o lume intreagă
Iar eu, rătăcitul nebun.

Îngân așteptata sentință,
Nu sunt nicidecum un erou,
Las doar cea din urmă dorință
Închisă cu numele tău.

Și totuși iubești în tăcere
Și totuși iubesc pe ascuns.
În rupte cuvinte rebele
Nimicul nu poate fi spus.

E gândul abstractă secure,
Iubirea e-un sfânt eșafod.
Te simt fascinantă genune
Cu suflet de mistic aprod.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu