SIMPLE ŞOAPTE... de Patricia Serbanescu

e ploaie-n rafale, în noapte şi zi
sătulă mai sunt de vânturi şi ploi!
din ceasul năuc, dispar clipe mii
în vis poate timpul, te-aduce-napoi...

ţintesc cu privirea urme de nori
şi doru-mi aleargă năvalnic,
ce bine ar fi... uneori să cobori
că sufletu-aşteaptă zadarnic.

de când tot visez, am dor ofilit
ca trandafirul pus în glastră
ce-şi plânge timpul asfinţit,
cu ochii-nchişi, către fereastră.

mă sting ca floarea fără vină
când pierde frunze din întreg,
am mâna-ntinsă spre grădină
alt trandafir... să mai culeg...

şi multe flori ce-s efemere
cum sunt şi visele din noapte,
muri-vor lent, făr’să ne cheme
şi-apar boboci... din simple şoapte.