Vorbele tale nu mă înspăimântă,
Le simt răutatea şi gustul amar,
... Mi-e milă de zborul din aripa frântă,
Mi-e silă de zbaterea ta în zadar.
Te uită-n oglindă să vezi cum arăţi,
Între tine şi ea e o veşnică ceartă,
Vederea durută se sparge-n bucăţi,
Te iert pentru toată rostirea deşartă!
De la nordul cuvântului, până la sud,
Brazii mei sub tăceri se încovoaie,
Acum e devreme, din verdele crud
Muşcă invidia precum o potaie...
Lasă-i Duminicii lacrima sfântă,
La tine e vineri în calendar,
Mi-e milă de zborul din aripa frântă,
Mi-e silă de zbaterea ta în zadar..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu