DOAR O NĂLUCĂ de Ines Popa

E-atâta noapte-n tine și-atâta căutare 

În asediate ore și-n timpul efemer, 
Pendulul parcă tace și vrea să-ți dea crezare 
Oglinda vremii-ți spune că ești din nou stingher. 

Fuiorul amintirii își trage răsuflarea, 
Eu nici măcar în vise nu vreau să te revăd, 
Pietriș îți e tărâmul ,doar cioburi arătarea, 
Năvoade de-ntristare te-au prins în laț și râd. 

Tu răscolești adâncul oftatelor risipe, 
Eu știu că ești doar noapte ,dar fără dimineață, 
Un trup lipsit de suflet ,un boț făcut din cârpe 
Și zămislit de mine din petece de viață. 

Mă cauți într-o baladă de toamne aromate, 
Când pașii noștrii încă dansau același vals, 
Dar lacrimile ploii au șters acea cetate, 
De-abia mi-aduc aminte,erai un cântec fals. 

Ai fost doar o nălucă ,rătăcitoare clipă, 
Creat din mărunțișuri ,o simfonie blândă , 
Te-am părăsit în trenul dezafectat în pripă 
Într-un cupeu de suflet , o flacără plăpândă. 

Eu ți-am iubit candoarea cu zori nemărginite, 
Uitasem pentr-o clipă că te-am creat din astre, 
Din romanțate gânduri ,angelice ispite, 
Nălucă fără suflet,te-ai stins în zări albastre.

Ines Popa