luni, 21 mai 2012

Mândru far călăuzitor… de Radu Adrian Gelu

La marginea viselor aud vocea,
la margine de munte răsuflarea,
şoptindu-mi uşor-n aer subţire,
dorurile ce cuibăresc-n simţire.

În umbra viselor gust amintirea
Căii Paradisului a găsi asemuirea,
peţind iubirea călătorind-n astre
dincolo de a Căii Lactee albastre.

Fluture zglobiu de stelară lumină,
speranţa-mi a realitate să devină,
marginea muntelui fiind sublimul,
visul e zborul a schimba destinul.

Mândru far călăuzitor spre stele,
boltit viu cu luminoasele citadele,
munte venerat ascultă-mi şoapta,
cu respect, de tine legându-mi soarta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu