Încăpăţânare de Radu Adrian Gelu

Încăpăţânat, credeam în vise

ce speranţa îmi tot călăuzise,
în dorinţa a deveni realitate,
visam dorurile a-mi fi alinate…

Înfăşurat-n coconul de umbre,
aşteptând în luminile sumbre,
pribegeam pierdut-n rătăcire,
purtând şal de doruri-n aţipire…

Încăpăţânate amintiri-n adânc
la şaua gându-mi tot fac oblânc,
pavând şi calea somnului absent,
client fiind tristeţii cu abonament…

Fluenta agonică, aparentă trezire,
pare tot o irosire a visului ispitire, 
rămas încăpăţânat-n speranţa vie,
voi păşi pe a vieţii frunză arămie…