duminică, 4 decembrie 2011

Radu Adrian Gelu - Şi fluturele gri poartă speranţa…

Fluturele gri, venit din amintire,
din roiuri de vise şi de speranţe,
gându-mi floare îi dădu întâlnire,
a găsi soare, în cele gri nuanţe…

Aripa-mi înfioară ca picătura rece,
pielea încă caldă, doar în esenţă,
pulsând frenetic, dar timpul trece
tainic, pic cu pic-n perseverenţă…

Griul atise puful a sufletu-mi petală,
pierdut ca-n pustiu în abisul uitării,
gândul pătrat taie fruntea astrală,
înghiţind etern, vârtejul descântării…

Pe-aripi purtând pulbere de stele,
fluturele trecu a gândului baricadă,
vrând a-ngheţa clipa ca-n acuarele,
din şoapte direct în rai, să acceadă…

El fluturele efemer, e un înger viu,
chiar-n cuşca timpului de-o zi, al şti,
aduce cristal, chiar de-i gri, eu ştiu,
speranţei rouă, deci merită a gândi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu