Ene Adrian Daniel - Trubadurul

Citesc idile din trecut
Redate în poeme,
Şi-apoi vrăjit, uimit, tăcut
Călătoresc prin vreme.

Citesc cu drag din povestiri,
Uitarea nu se-aşterne,
Sunt vii dovezi de împliniri
Pe foile eterne.

Prin lumile cu har descrise,
De marii literaţi,
Colind ades, cuprins de vise
De ce mă condamnaţi?

Eu sunt al cărţii arestat,
Port zeghe literară.
Sentinţă crudă azi mi-aţi dat,
Să nu am călimară!

În carceră cu sânge scriu,
S-au înroşit pereţii.
Afară versul stă-n sicriu,
I-au pus capac ,,poeţii"...

Aceşti ,,poeţi" ca nişte corbi
Vin, îmi destramă visul,
În aroganţa lor sunt orbi
Nu-mi descifrează scrisul.

Pe ei ce muze îi veghează
De dincolo de nori?
Călătorind, scriind o frază
Prin timp, nemuritori.

Am obosit...pleoapa mi-e grea,
Privesc printre zăbrele,
Aştept s-apară steaua mea
Pierdută între stele.

Prin versuri simt, trăiesc iubire,
Eu trubadurul neştiut.
Nu evadez spre nemurire,
Rămân al vieţii deţinut.