Petre Violetta - Rugă-n rădăcini

Perdele de zăpadă mi-alunecă pe pleoape,
Şi cerul se aşează pe ochii-mi mai aproape,
E Domnul nostru-n inimi descătuşând himere,
Şi umbra dinspre neguri,de-atâta alb,iar piere...

Se-aude dinspre-adâncul pădurii adormite
Sub liniştea cernită din ceruri nepăzite
O rugă de credinţă ce-adânc întrepătrunde
Nedumerirea Evei, cu cine şi de unde

Să-aprindă-n întuneric credinţă şi virtute,
Când umbre-nficoşate spun vrute şi nevrute?
Şi ard cuvinte-n focul Gheenelor străine
Adulmecând satanic duhorile şi cine

Se simte fără vină să îngenunche-n taine,
Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane,
Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet
În care Solomon s-a proclamat profet?

Mai stăruie-adevărul Iisusului cel drept
Purificând pe omul pâgân în înţelept
Şi îndemnând lichele rugându-se la zei
Să ardă-n iazul morţii...micimi şi farisei...

Perdele de zăpadă mă ning din ceruri azi
Şi psalmii se strecoară prin vredele din brazi;
Mă plânge rugăciunea uitată-n rădăcini.
E-acolo de o lume, să nu mai nască vini...