duminică, 18 decembrie 2011

Dragos Mihai Dragomirescu

Mijesti ochii..Si prin fanta lor ingusta,aceiasi pereti reci vopsiti in culori calde,iti striga numele,de parca ar mai fi cineva cu tine in camera..Si ti se insinueaza portocaliul lor de var in ochi,ca un film derulindu-se cu viteza prea mare…Nefireasca…Ai vrea sa iti arunci din pat,trupul,dar..la ce bun…Aceeasi rutina…Aceeasi singuratate..Doar sunetele se tin scai de urechile tale..Sunete amestecate…Voci..Muzica..Vocea!..Si te afli deodata in plina disputa intre tine si vocea Ei…
Buna dimineata!..iti spun peretii peste toate astea si …nu mai stii unde incepe fictiunea si unde se sfirseste realitatea…Ai crede ca dormi si in visul tau,iti mijesti ochii..Dar nu dormi…Nici in vise nu mai este loc de somn…
Si vrei sa iti tirasti masinaria numita trup,catre locuri cunoscute…Dar,cineva a puslacate pe toate usile si,nu ai decit un decor in care sa te invirti turbat..recunoscind locurile unde ai fost chiar si ieri…Dar de ieri pina azi e cale lunga si,nici somnul nu iti mai este prieten si..da..nu mai vrei sa dormi…si da…nu mai stii de fapt daca dormi sau nu…Lumea vazuta prin apa…Se misca incet,sau prea repede..Vocile difuze,nu pot sa acopere argumentele tale si ale Ei…Culorile sint,dar violetul peste verde face maselele sa se stringa…portocaliul a devenit cea mai rece culoare din lume….Undeva ,afara,lumea se iteste la tine prin ochiul de geam…Si mai zaresti copaci printre gunoaie…Si parca te vezi pe tine inchis intre zidurile goale ale camerei unde ai fost cindva intreg….
Buna dimineata!..iti spui tie si nu mai vrei sa stii daca dormi sau daca nu…Din neant vocile iti repeta obsesiv trecutul sau posibilul viitor…
“Si sta singura si plange,nimic din ce-i pe lume n-o mai poate atinge
Nimic n-o sa mai fie cum a fost ,nimic din ce-o sa fie n-are rost
La cuvintele lui ,te iubesc,sa stii,le-ar da un raspuns,dar nu mai are cui.”
DragosDM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu