Dragos Mihai Dragomirescu

Pe strada doar ciini imi mai urmaresc mersul pasilor pe drumul pustiu…Ar latra,dar nici macar de asta nu mai sint demn,in tristetea mea…Imi tirasc corpul care ma doare,intr-o lume pe care nu o mai inteleg fara tine..Inima mea imi bate pustiu,facind concurenta ceasului din turn,care bate sec,anuntind lumea ca inca o zi se termina…Mai trec umbre…Si ele incovoiate de prea putinul vietii..Ca si cum,noi toti trecatorii,am sti ca am fost inselati cind am ales sa venim in lumea asta..Decorul e perfect si totusi,actorii sint singuri…si chiar si cei care mai sint inca perechi,stiu ca poate miine,cind ceasul va bate iar,va fi poate pentru ultima oara in care urechile lor vor auzi cintecul acela funebru…
Pe strada aceasta pustie,blestem drumul care ma poarta in inchisoarea peretilor,unde tu nu esti…Si imi plescai limba cu care vreau sa curat peretii,de varul portocaliu…O culoare prea calda ,pentru frigul din suflet..
Ramin prizonier…si imi ghicesc copacii ce s-ar vedea prin geam,daca sunetul acela lugubru,nu mi-ar aminti,ca si miine e doar o alta zi in care tu nu imi esti…
Ramin paralizat,traind din amintirea chipului tau si inca parca imi mai esti aici..La mine…In mine..Cu mine…Si,da…Esti aici..in mine..cu mine..la mine…Eu nemaifiind eu,de cind am stiut dragostea de tine..Ramin paralizat si nu vreau sa ma mai trezeasca nimeni din somnul acesta de moarte…Si stiu..ca si atunci te-am iubit..Si stiu ca si acum te iubesc si…ce e mai trist,stiu ca si miine,cind ceasul acela va bate poate pentru ultima oara urechilor perechi,eu inca am sa te iubesc…Cu disperarea cu care vreau acasa,acolo unde tu imi esti…DragosDM.