Petre Violetta - Sonetele nopţii- lacrimile stelelor

Îşi plânge iarna lacrimile-n stele,
Sonete amorţite-n pragul serii,
Mă plâng astrale dorurile mele
Cu fantezii în sevele tăcerii.

Un bob de lună a căzut pe noi
Ca o părere într-un vis incendiar,
În care zboară apele din ploi
În albele zăpezi rânjind barbar,

Schimonosite de o notă de pian
Pe-o clapă lipsă din solfegiul nopţii.
Eu mă trezesc din visul diafan,
O lacrimă-sonet în calea sorţii.