Daian Daniel - In fond e şi oraşul tău femeie

oraşul meu este un birt mai înalt de la pământ

cu străzi cafenii pe unde mişună tot felul de sălbăticiuni
de la mârţoage cu patru viteze la cai de rasă
şi cutie automată direct la purtător
la munţi de sare tăiaţi în felii

eu sunt mai special de vreme ce fugăresc trotuarele
în pantofii de piele întoarsă cumpăraţi anul trecut
dintr-o farmacie care vindea de toate

dacă stau să mă gândesc mai bine
aici te-am cunoscut
erai slăbănoaga aia ce aştepta la rând
să-şi umple buzunarele pardesiului cu vitamina C
pentru prăjitura anuală ce ţi-o ofereai de fiecare dată
când maică-ta pleca în vizită

te-ai simţit încolţită de privirile pofticioase
ce-ţi zgribuleau sânii nevinovat de mici
ai aruncat o geană întoarsă forţat de permanent
spre genunchiul meu ros de marginea podelei
unde probam pantofii care mai rămăseseră
în raftul cu rudotel

ţi-am alergat urmele întipărite în falsitatea caldarâmului
ca un nebun sufocat de paşi
până am prins cu dinţii
umbra parfumului tău de catalog
nu ai stat mult pe gânduri
ai întins degetele pline de frig şi mi-ai oferit pieptul
plin de coaste să îmi satur toată nevoie de iubire

când am deschis ochiul stâng
numai era decât tavanul alb
tu
erai plecată din oraşul meu cu înălţimi

poate
de asta toate femeile mele sunt balanţe
nu le place să fie iubite cu forţa
nici divinizate până la piele