Octavian Petrescu - Imbratisare

Tu mă hrăneşti cu linişte deplină,
La pieptul tău, dorm ca într-un culcuş…
Şi mereu vin spre tine cum vine copilul
Spre mamă, îngheţat, de la săniuş.

Părul tău îmi astupă fruntea şi pleoapele,
Mişcându-se lin în bătăile vântului.
În sufletul meu, curg zăpezile, apele,
În care ne scăldam de dragul pământului.

Când tăcerea va fi să-şi întindă tăcerea
Şi-n aceeaşi ţărână ne vom contopi,
Va fi cântecul asta, curmându-mi durerea
Că nu-ţi mai pot spune ce mult te-aş iubi.

O, Arusy, Arusy, frumoasă Arusy,
Suavă-alinare a eului meu,
Prin vântul ce bate mişcându-mi pământul,
Să ştii că te mângâi, să ştii că sunt eu!

(Octavian)