Ene Adrian Daniel - Icoana

O biserică măreaţă
Se află în satul meu.
O icoană îi dă viaţă
Seamănă cu chipul tău.

Eu, un om fără credinţă
Aud zvon, e cu putinţă?
Că ea face doar minuni
Lecuieşte pe nebuni.

Ce să fac? Să merg la ea?
Să îi zic durerea mea?
Cu lacrimi în ochi să-i spun
Că te vreau ca un nebun?

Clopotul bate în dungă
Necredinţa îmi alungă.
Dangătul pace-mi aduce,
Cad în genunchi, îmi fac cruce.

Păşesc sfios spre altar
În mână c-o lumânare.
Şi-n al vieţii nou hotar
Chip de înger îmi apare.

Eşti chiar tu, a mea iubită!
Doamne, ce mult te iubesc!
Eşti pură, neprihănită
-Mulţumesc soartă! şoptesc...

Sus, icoana cea frumoasă
Făcătoare de minuni,
Ne priveşte luminoasă
Iar a lecuit nebuni!