Uneori cadem in noi
Ca din ceruri de granit
Prabusiti, firavi si goi
Nestiind ca am murit.
Uneori cadem in noi
Cum cad stancile din munte
Prabusiti, udati de ploi
Si cu tamplele carunte.
Uneori cadem in noi
Si nimic nu ne ridica
Ne-nnecam intr-un suvoi
Printre fulgere de frica.
Uneori cadem in noi
Lasand somnul sa ne poarte
Si dorind sa fim eroi
Suntem doar partasi la moarte.
Uneori uitam anume
Ce-i un om si-a lui valoare
Si uitam ca-n asta lume
Copacii, mor in picioare.
Zavoianu Vali, 11.12.2011
Ca din ceruri de granit
Prabusiti, firavi si goi
Nestiind ca am murit.
Uneori cadem in noi
Cum cad stancile din munte
Prabusiti, udati de ploi
Si cu tamplele carunte.
Uneori cadem in noi
Si nimic nu ne ridica
Ne-nnecam intr-un suvoi
Printre fulgere de frica.
Uneori cadem in noi
Lasand somnul sa ne poarte
Si dorind sa fim eroi
Suntem doar partasi la moarte.
Uneori uitam anume
Ce-i un om si-a lui valoare
Si uitam ca-n asta lume
Copacii, mor in picioare.
Zavoianu Vali, 11.12.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu