Octavian Petrescu - Scrisoare

(către un prieten drag, aflat în spital)
Fie ca fiecare LIKE din partea dumneavoastră să reprezinte o lumânare aprinsă pentru însănătoşirea lui. Dumnezeu să îl ajute!

Că s-a schimbat ceva-ntre noi,
Că tu te duci tot mai departe,
Şi că te vrem ‘napoi, îţi scriu
Aceste rânduri disperate.

Nu ştiu ce să mai cred acum,
Tot timpul zici că te simţi bine,
Însă eu văd că e ceva
Care se zdruncină în tine.

Şi mult mai rău e că te-ascunzi,
Te-ndepărtezi de-aceia care
Te vor aproape şi în gând
Se zbat de patimile tale.

Te mai sunăm din când în când
Să te-ntrebăm cum îţi mai este,
Însă de n-am suna, nu am
Primi din partea ta vreo veste.

Ce tristă-i viaţa pe pământ
Fără iubire şi cuvinte!
Am auzit că ai slăbit,
Nu mai mănânci ca înainte,

Am auzit că te închizi
Într-o neînţeleasă teamă
De lucruri seci, fără vreun rost,
Dar care te afundă-n iarnă…

Iar timpul trece ca un vis.
Cu el, şi lumea asta moare…
Şi va veni o vreme când
Va fi târziu de-o-mbrăţişare.

(Octavian, 2011)