Petre Violetta - Să-ţi fiu doar rugăciune

Mă uit acum în urmă şi stele stau să strige
De prin unghere stinse unde mai plâng quasari,
Au mai rămas doar umbre şi urma ta mă frige
Aşa uitată-n mine...şi tu uitări presari...

Genunchii mi-s albaştri de-atâtea mări şi cer
Pe care m-am târât să-ţi fiu doar rugăciune,
Aveam sărutul taină şi ne-ntinat reper
Iar tu aveai un singur şi simplu''da'' a-mi spune...

Mă uit acum în urmă şi toamne se destramă
Cu poalele spălându-mi deschise răni amare,
Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă
Scâncind a primăveri şi-a iarbă pe cărare...

Şi-mi plâng în braţe zorii ce-au părăsit firesc,
În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre,
Alcovul plin de stele pictat în arabesc
Unde-am pierdut seninu-n explozii de penumbre...

Doar întrebări mai umblă bezmetice prin mine
Împleticindu-şi paşii în labirintul rece;
Pe unde umbli astăzi, de ce-ai fugit de tine?
O întrebare vine, o alta se petrece...