Stelian Maria - Acasa

Mi-a scris mama veste de la noi de-acasa
Si mi-a scris ca-n graba s-a albit ograda,
Parul ei miroase cozonaci de casa,
Tata e pe-afara, matura zapada.

La vecini e jale, a murit barbatul,
Cor de bocitoare se aude-n sat
Si se-ntrec cu pruncii dusi cu colindatul
Cainii pusi pe harta cu al lor latrat.

Gardul nostru tine, inca sta-n picioare,
Grajdul e cam putred, calul prea batran,
Iar caruta zace rupta sub ninsoare
Cum e in ograda unui biet roman.

Mi-a scris mama veste si o simt ca plange,
Ca pe masa veche e-un tacam in plus,
Ma asteapta mama iar, atunci cand ninge ,
Ma asteapta tata mai catre apus,

Eu citesc scrisoarea pentru-a zecea oara
O citesc o data numai de craciun
Parca mama-i vie, seara langa seara
Parca tata-mi canta ca sa fiu mai bun.

Am venit acasa sa imi vad maicuta,
Am vent acasa ca mi-e tare dor
Dar in neaua noua nu mai vad caruta
Nu m-asteapta tata vesel in pridvor.

Totul e ruina, calul e departe,
Gardul mai rezista si isi cere vama,
Si de dor si jale, ca-ntr-o veche carte,
A plecat bolnava si tacuta mama.

Stelian Maria

Svängsta
2011.12.22