Petre Violetta - Rugă către moş Nicolae

Nu mă prinde somnul iar
Şi nimic nu mă alină.
Ştiu că nu primesc în dar
De la tine nici o vină.
Ştii, măcar un singur gând
De-ai trimite către mine,
M-aş simţi, dor fremătând
Că voi fi din nou cu tine.
Printre norii cei mai albi
Plini cu nea şi cu poveşti,
Ştiu că vei zbura din nou
În caleşti împărăteşti.
Şi mai ştiu că doar acum,
Noaptea asta dintre nopţi
Te-oi opri la mine-n drum,
De ai timp şi de-ai să poţi.
Eu aştept cuminte-acum
Cum am fost mereu, să ştii!
Soba arde, dar e fum
Şi suntem şi mulţi copii.
De-ai putea să vii la noi
Chiar de nu ne-aduci nimic!
Ne e foame , suntem goi
Dar ne mulţumim cu-n pic
De magie şi poveşti
Într-un sac imaginar,
Doar să ştim că ne iubeşti,
Atât ne dorim în dar.
În ghetuţe găurite
Ce aşteaptă după uşi
N-am avut vreodată dulciuri
Nici un joc şi nici păpuşi.
Tu de vei putea să vii
Să ne-aduci doar doi părinţi
Că ni-s nopţile târzii
Printre rugi şi printre sfinţi