Octavian Petrescu - Linistea din furtuna

Iubita mea, în prag de seară,
Te ţin în braţe şi îţi spun
Cuvinte dulci, de mângâiere,
De noapte bună şi somn bun,

Îti mângâi părul moale, faţa,
Te strâng la piept şi te sărut,
Iar respiraţiile tale
În noaptea rece le ascult.

Sub plapumă e cald şi bine,
Afară-i frig şi înnorat.
Nu-ţi fie teamă, eşti cu mine,
Noi doi, mereu, ca altădat’.

Să lăsăm grijile să zboare,
Iar timpul, să uităm de el!
Din clipa noastră veşnicia
S-o ridicăm ca pe-un castel!

Când ziua grea a despărţirii
Va fi să vină, draga mea,
Să ne unim într-o lumină,
Să strălucim precum o stea…

Castelul piatră să devină
Pe un Pământ făcut paragini,
Şi veşnic să zburăm, iubito,
Prin universul fără margini.

(Octavian, 2010)