Radu Adrian Gelu - Gând nins și rece...

Sufletu-mi e o câmpie peste care ninge,
cu flori de nea pe gându-mi ce-ngheață,
râul inimii mi-e fluviu de stele-n albeață,
răsuflarea dorului, abia se mai distinge...

Liniștea e pierdută-n zăpada făr-de urme,
țipând tăceri-n gheare de vânt şuierător,
ascultând urlet a fălcilor de lup devorator,
ea gheaţa se instalează, visu-mi să curme...

Sunt singur-n sentimentul trist şi a nins,
viața îmi este călătorie în alb şi în rece,
și ușor o trec tăcut, dar iubirea nu trece,
că acea vâlvătaie și-n gheață s-a extins...

Pentru c-a nins a iubire ieri, este un vis,
și mâine iar de va ninge, este o viziune,
cu mirajuri pe baldachinuri-n albe dune,
pentru aventura de a mai fi viu-n paradis...

Pe umeri încă îmi mai stau munții ninși,
și verde de brad chiar nins, dă speranță
a putea zâmbi totuși la fluturii de gheață,
că-n a inimii vatră, tăciunii vor fi reaprinși...