Ispas Florin - Roxana..

-De ce vrei tu sa ma scoti acum in oras Roxana?
Mangaie parul blond carliontat al fetei si o saruta usor pe buze.
-Parca ai fulgi in loc de buze.
-Si ale tale parca sunt de zapada. De aia m-am indragostit de tine.
-Doar din cauza buzelor?
-Si a ochilor ca cerul.Parca ma vad in ei cand eram copil..
-Fugi de aici! ma vrajesti!
-Serios!
-De sa nu stam aici, te tin in brate, facem dragoste...
-Ii dam dragostei o pauza, pana la noapte. Vreau sa ma plimb putin pana la verisoara mea la caminul studentesc.Nu am mai vazut-o de ceva vreme.
-Dar dragoste , studentii au fost trimisi acasa. Caminul e gol.
-S-a mutat in gazda , trebuie sa mergem sa o vedem!
-Tu vezi ce e afara?
-Recunoaste ca ti-e frica!
-Mi-e frica. Recunosc! Aseara au murit oameni in oras. Nu vreau sa mori.Cum as putea trai fara tine?
-Nu se moare din atat. Hai sa mergem!Si apoi crezi ca as mai putea tine capul sus printre colege daca stau ascunsa?
Fata supla cu mijlocul ca spicul de grau sari vioaie din pat si se repezi la pufoaica atarnata in cui.
-Hai Andrei! Iasa soarele din nori.Salut soare! Te iubesc viata! Lasa frica si hai sa colindam orasul!
Fara chef Andrei se imbraca si porni pe strada alaturi de fata care continua sa cante si sa danseze.Se oprira la Opera pe trepte nu departe de trupele armatei care priveau absente la vanzoleala oamenilor. Un lent major striga printre dinti:
-Plecati acasa! De ce ma obligati sa va omor?
-Ati omorat copii ieri! Criminalilor! Voi sa plecati acasa!
Vuietul se amplifica si lumea se aduna tot mai multa pe trepte strigand in cor '' fara violenta'', libertate si lozinci impotriva conducerii.Undeva in dreapta se vedeau blindatele armatei aliniate si o femeie in varsta se ruga de militari:
-Mai copii! Mai copii, nu va omorati fratii! Vin sarbatorile si nu e bine sa curga sange! Aveti si voi frati!
Militarii se regrupara si lent majorul intra in mijlocul lor ridicand din umeri.Pe trepte se canta Desteapta-te Romane! iar steagul gaurit flutura pe deasupra tuturor.Ca la un semnal se auzira pocnete si cel cu steagul cazu printre randuri scapand tricolorul. Se intetira strigatele iar cativa copii fugira care incotro strigand, urland.Pe trepte mai erau intinse 6 persoane si o masina de salvare ridica trupurile. La coltul catedralei grupul se forma din nou si un baiat se ridica deasupra ca sa vada mai bine. Fu lovit direct in cap si se prabusi cu un icnet.Cei mai curajosi facura paravan in jurul ranitului dorind sa-l protejeze.
-Roxana hai sa plecam de aici!
-Sa plec de aici? Si sa ma ascund ? Si sa stau sub pat?
Se apleca langa baiatul lovit si ii puse mana la gat.
-Sa ma ajute cineva!
Patru baieti il ridicara pe cel impuscat iar un preot deschise usa catedralei.Momentul cand fu pus jos din capul lui se scurse o cantitate mare de sange.Pe pardoseala se forma o baltoaca rosie .
-Sa chemam o ambulanta!
-Parinte ieri ati lasat copii sa moara pe trepte! Va bate Dumnezeu!
Pe data de 17 cativa copii, tineri isi cautau refugiul in catedrala ca sa scape de carnagiu dar cineva le inchisese poarta lasandu-i sa moara cersind izbavire, cerand salvare.
Parintele ridica din umeri si isi feri privirea. Se uita la ranit si zise:
-Doar Dumnezeu il mai salveaza! E mort.
-Hai Roxana! Trebuie sa plecam!
Iesira prin ploaia de gloante , pe trepte zaceau tineri iar fumul invaluia ca un giulgiu cu miros de praf de pusca.Nu departe de catedrala militia facea arestari cu duiumul ba chiar in dreapta o femeie impusca in cap pe cei care-i prindea.Iadul era pe Pamant iar raiul devenise rosu, rosu ca sangele.
O apuca de mana si fugira prin parcul din imediata apropiere a catedralei. Un baiat imbracat intr-o haina albastra se taraia bolborosind niste cuvinte in timp ce lasa in urma lui o dara de sange.
-Dumnezeule mare!!!!!
-Unde ma tragi asa de mana? Ai innebunit de frica? Nu vezi tancurile? Te-a orbit lasitateaaa!!!
Se rupse de el si porni sa alerge in directia opusa impreuna cu un grup la fel de speriat.Andrei veni foarte repede si fu inghitit de grup tocmai cand intrau pe podul de peste Bega.Cei din fata isi stransera mainile caci la 50 de metri aveau scutieri.
-Suntem prinsi in capcana! striga cineva care o rupse la fuga bezmetic.
-Mergem catre ei! Sa le aratam ca nu ne este frica!
In mijlocul grupului, mama , tata si o fetita cu parul negru.Secunda urmatoare primul rand cazu iar tipetele si vaietele se intetira.Cei din spate venira gramada peste primii si Andrei aproape fu calcat in picioare. Ridica doar capul si apuca sa vada cum fetita statea langa mama ei cazuta cu fata in sus.Isi facu loc cu greu si o lua de jos spunandu-i:
-Trebuie sa traiesti! Trabuie sa traiesti si sa povestesti!Mama ta doarme.Tu trebuie sa traiesti!
Batura in retragere lasand in urma o gramada de oameni morti sau raniti.
-Esti bine Roxana? Esti bine?
Se uita la fata ei ravasita si realiza ca pierdu-se fetita.
-Sunt bine. Dumezeule! Ne omoara ca pe caini!Criminalii!
-Nu avem timp de lamentari! Au pornit catre noi!
Intr-adevar plutonul de scutieri pornise catre cei ramasi in viata facand arestari masive.
-Fugi! Fugi cat de tin picioarele! Fugi!
Peste tot se auzeau sirenele masinilor de salvare iar intunericul se lasa crud ca o prevestire.In dreptul Podului Decebal lumea statea adunata ca la circ si fata se strecura intre ei.
-Din dreapta nu se vede nimic. Am auzi motoare daca ar fi acolo. Sunt sigura.Daca stam uniti nu ne pot dobori.
-Roxana, presimt ca o sa iasa urat, hai acasa!
-Pleaca acasa! M-am saturat sa ma tragi dupa tine! Pleaca!
Vedeai oameni de toate varstele ,bunici cu copii, muncitori dar foarte putini studenti.Se aprinsera lumanari iar cineva rosti Tatal Nostru.Curand grupul deveni masiv si toti rosteau rugaminti tinandu-se de maini ba chiar ingenunchiara pe asfalt.De pe celelalte strazi veneau oameni care povesteau ce se intampla in oras:
-Mor cu gramada in Calea Lipovei, trec cu tancurile peste ei dar nimeni nu renunta. Am auzit ca au tras si din masinile de salvare. Sunt sute de morti acolo.
-Si in piata 700 au omorat oameni! Canaliile! Umbla vorba ca ea vrea sa ne bombardeze.

La ora 18 grupul se incolona spre Calea Girocului iar din intuneric gloantele ii lovira in plin. Cei care reuseau sa scape ajungeau fie in duba fie sub senile.
-Nu vreau sa mori aici!
Fata se arcui pe spate si cazu moale in bratele lui Andrei.
-Roxana? Roxana? Roxana nu e o gluma!Nu e o gluma auzi?
Se uita la chipul ei si-i mangaie fata cerand indurare.Lumea alerga disperata iar din loc in loc se prabusea cate unul la marginea trotuarului. Fugi ca un nebun si se puse in fata unei dacii rosii:
-Te rog! logodnica mea e ranita!
-Sa nu-mi patati husele! Va pun sa platiti!
-Condu! Condu lua-te-ar dracu cu husele tale!

Masina gonea pe strada plina de fum, oameni loviti, in urletele salvarilor si a masinilor de militie.Un razboi la scara mai mica sau un film prost cu mult sange.
Holul judeteanului gemea de oameni care se gaseau intinsi pe culoare asteptand izbavirea.Doctorul Murgan se ivi din sala de operatie plin de sange:
-Ce dracu? Sunt o gramada facuti ciur! Nici n-am ce carpi din ei.Mai umbla si niste tipi dubiosi pe aici.
-Domnule doctor? Logodnica mea..
Doctorul se uita cu mila la corpul intins pe targa:
-Cata pierdere. Du-te acasa tinere! Nu mai am ce face pt ea.Las-o aici si du-te acasa! Sunteti casatoriti?
-Urma sa ne casatorim.
Doctorul dadu din cap a resemnare si il conduse pana la lift.
-Fii tare!.Poate Dumnezeu a vrut asa. Fi! tare!
Ajunse acasa tarziu si cazu langa ursuletul de plus cumparat pe sub mana, cu lacrimile curgand siroaie.
-Mama Ioana? A murit Roxana.A murit Roxana...
Urma apoi un moment in care sparse aproape toate farfuriile din bucatarie si se taie in cioburi.Fara haina pleca de nebun pe strada cautand moartea ca pe o izbavire.Spre dimineata fu arestat in dreptul Caii Aradului in timp ce incerca sa duca un tanar lovit la o masina de salvare.
Lua o mama de bataie apoi cineva-l arunca intr-o celula in care se gaseau inca 15 oameni. Murdari, loviti, speriati, plini de sange.
-Bine ai venit! Cum e afara?
-Rau. Mor oameni nevinovati.Trag aia ca la nunta.
-Macar daca am prinde ziua libertatii...
-O prindem.Daca incepe capitala iesim pe poarta, daca nu iesim catre zidul de executie.

Dupa 6zile..Acasa.
-Am fost azi dimineata la spital dar nu am putut vorbi cu nimeni.Habar n-au ce s-a intamplat cu ea.Ma duc pe la politie.
Orasul era schimbat iar in centru tinerii dansau lambada fericiti.In punctele fierbinti puteai vedea cate o mama plangand ingenunchiata pe asfalt cerand un adevar care nu avea sa mai vina.Fete cu varste de pana la 25 de ani imparteau ceaiuri soldatilor de pe TAB-uri.
-A plecat de acasa sa castige libertate. A primit gloante. Cine imi spune unde-l gasesc? A zis ca el nu poate sa se ascunda, ca trebuie sa lupte.Acu ce sprijin mai am eu la batranete?
La politie..
-Caut si eu o fata impuscata pe 18. Aveti o lista cu cei morti?
-Du-te ba dracu de aci! Ce ma doare pe mine de boarfa ta? Io am scos-o in strada? Putea sa stea putoarea acasa si gata!
-Nu tie rusine domnule?
-Cum sa-i fie rusine daca el ne-a anchetat in data de 17?
Era mereu cu bataia pe noi. Si vrei sa-i fie rusine?
Din nou la spitalul judetean.
O asistenta il trase intr-un vestiar:
-Nu o mai cautati. Au luat-o in noaptea de 18 si au dus-o la Bucuresti. In plus, toti care veneau erau triati si nu mai intrau in operatie. Cred ca-i omorau jos la morga. Toate fisele medicale au fost distruse , ca sa nu ramana nimic!.
-Si doctorii care i-au operat?
-Le e frica sa vorbeasca.Nici eu n-ar trebui dar mi-e mila de dvs ca va vad tanar .Ce sa zic?
Parasi spitalul si se plimba cu tramvaiul vreme de jumate de ora. Nu-i venea sa mearga acasa. Nu avea la ce si la cine sa mearga acasa.Auzi in tramvai vorbind doua batrane ca s-a descoperit o groapa comuna la marginea orasului.Isi zise ca macar o inmormantare sa-i faca daca in viata nu era.Macar atat.
Un excavator sapa de zor si lumea se invartea iritata in jurul lui certandu-l pe muncitor.Intr-adevar cativa descoperira ceva dar era prea putin.
-Mergem la Bucuresti , la crematoriu Cenusa, acolo sunt copii nostri!
Se departa de lume si isi lipi capul de zidul unei case ca sa se racoreasca putin.Pana la urma se hotara.
Trebuie sa plec de aici din tara! Cat mai repede posibil!

Text scris in 2002, sa scuzati lipsa diacriticelor si a grabei..