Radu Adrian Gelu - Suflet drag, ridicat la stele...

Roxy, fetița mea timpul și-a oprit...
și nu mai latră acum pe Pământ,
că a urcat la stele, cu ochii-nchiși
să-i fie copilului Isus-n apropiere...

În pământ și-a îngropat, de-astădat
propriile bătrâne oase, n-a scurmat;
privindu-mă blajin, ea închise ochii
încet cu un oftat moale, și a plecat...

Plecată pe drum fără de sfârșit, lasă
iubirea-i gudurată-n veselul lătrat,
în 12 ani de înger de pază a bucuriei,
punând trufa-i caldă, pe mâna tristă...

A știut întotdeauna a lătra cu folos,
știind că doare să pierzi un prieten,
a știut că lătrătura în plus e deșartă,
când îngerii o așteaptă-n sfârșit de an...

Zavoianu Vali - Dor (In Memoriam )

Imi ploua-n suflet peste crucea

Ce s-a infipt acolo ca-n pamant
Si-mi zboara gandul la rascrucea
Unde-am lasat al tau mormant.

Imi ploua-n inima si doare
Ca azi mult prea departe sunt
Sa pot veni...si cu o floare
S-ating bucata aceea de pamant.

Imi ploua ochii cum nu au plouat vreodata
Si tot mai des as vrea sa-ti spun
Ca imi e dor de tine, tata!
Si doar in amintiri te mai adun.

Imi ploua-n amintiri si in copilarie
Si-astept o mangaiere ce nu vine
Acolo unde esti,trimit de stire
De poti, te rog sa ai grija de mine.

Zavoianu Vali
18 octombrie

Zavoianu Vali - Omul cu flori

Stăteai mereu zâmbind la colţ de stradă
Cu braţele-ncărcate de frumoase flori
Şi orice trecător putea să vadă
Cum fiece culoare şi mireasmă-ţi dă fiori.

Treceau îndrăgostiţi mergând agale
Şi tu cu fericire flori le ofereai
Grădină minunată păreau braţele tale
Şi doar de dragul florilor trăiai.

Trecură zile, ieri, azi, mâine...
Şi oamenii doar cereau flori în dar
Şi tu n-aveai nici bani de pâine
De sărăcia ta, n-aveau habar.

În frigul iernii erai tot grădină
Şi te zăream cu braţul plin de flori
Pe toată strada răspândind lumină
Lăsându-ţi zâmbetul tribut la trecători.

Într-un târziu, în prag de primăvară
Sărac, flămând, bolnav, te-ai stins
Lăsând buchetele de flori să moară
Pe caldarâmul nepăsării ce te-a-nvins.

Azi am trecut pe strada cea pustie
Şi nu văd nici o floare, nicăieri
Şi nici un zâmbet cald nu mai îmbie
Sosirea blân-a dulcei primăveri.

Tu, omule cu flori, mi-e dor de tine
De ce şi florile şi oameni pier?
Lăsat-ai zâmbetul în inimă la mine
Şi ai plecat să culegi florile în cer.

Octavian Petrescu - Linistea din furtuna

Iubita mea, în prag de seară,
Te ţin în braţe şi îţi spun
Cuvinte dulci, de mângâiere,
De noapte bună şi somn bun,

Îti mângâi părul moale, faţa,
Te strâng la piept şi te sărut,
Iar respiraţiile tale
În noaptea rece le ascult.

Sub plapumă e cald şi bine,
Afară-i frig şi înnorat.
Nu-ţi fie teamă, eşti cu mine,
Noi doi, mereu, ca altădat’.

Să lăsăm grijile să zboare,
Iar timpul, să uităm de el!
Din clipa noastră veşnicia
S-o ridicăm ca pe-un castel!

Când ziua grea a despărţirii
Va fi să vină, draga mea,
Să ne unim într-o lumină,
Să strălucim precum o stea…

Castelul piatră să devină
Pe un Pământ făcut paragini,
Şi veşnic să zburăm, iubito,
Prin universul fără margini.

(Octavian, 2010)

Zavoianu Vali - Acasa

Se aude clopot de biserici
Slujba de istorie-a-nceput
O Unire-ngana marii clerici
Dincolo si dincoace de Prut.

Azi se pot schimba doua destine
Niste zeci de ani am asteptat
O imbratisare care vine
Peste ani de patimi si oftat.

Sansa intregirii se tot scrie
Intre frati romani e doar un pas
Doi titani din moarte reinvie
Iarasi se aude al lor glas.

Vor canta de dincolo de viata
"Eminescu" si " Maluri de Prut"
Fratii se aseaza fata-n fata
Si cer inapoi tot ce-au pierdut.

Vino astazi Basarabie acasa
Nu exista o altfel de cale
Sa se-aseze fratii la aceeasi masa
Sa sfarsim a plangerii grea vale.

28.12.2011, Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Phoenix și Inorog – a iubirii cărticică

Măreață tihnă printre cetini, a firii vestire,
iscă un tainic duh și-o stihie bezna arzând,
glas izbit de stânci tăcute, vântul cântând,
din vremea trecutului Olimp șoapte-n ivire...

Cu cedrul pernă-mi port visarea, ca o adiere
la poarta târâmurilor ce-mi cutremură ființa,
dimensiune-n dimensiune, a nu ști referința,
prind trup frânturi de gând a iluziilor vrere...

Printre gene, scânteile mici speranțe aprind,
neîmblânzite ca și focul ars pe rug-n asfințit,
scăldând frumusețea ce moare tot la infinit,
în mingea de foc se desfăcu Phoenix aurind...

Fâlfâind în parfumul roșu din sânii-n flăcări,
îmi poartă privirea chihlimbar-n lacrimă vie,
spre nemurirea unde-și are cuib-n veșnicie,
rostuind oul roș de smirnă, pășind-n alte zări...

Legenda-ar spune, în Arabia pasărea moare,
pe cuibu-i de flăcări la suta de ani, însă cânt
lumina lebădă ce zilnic răsare-n soarele sfânt,
sau iubirea ce arde și renaște-n splendoare...

Tăcut, Phoenix se cenușă și-n smirnă coboară,
rotind oul timpului sub Lună-n aerul albastru,
ascult frunza și iarba ce mlădie dorul sihastru,
aplecând privirea pe sunet straniu ce-nfioară...

La poartă de alt tărâm, cineva parcă mă visă,
dus ușor-n adiere blândă-n spații de visători,
picurat în gingășia lacrimii din ochii alinători,
sub sigiliul Lunii, răsuflarea Inorogu-i prezisă...

Lumină străvezie-n al dorurilor aer albastru,
mlădios, viziune divină mă privea, o minune,
cu lacrima-mi pe obraz curgândă-n afecțiune,
grumazul il îmbățișai, fruntea-mi găsi pilastru...

Cu fruntea-n coama-i mătase, mirosind a fân
din ceruri purtat, îl mângâi pe bot și-l sărut,
simțind tandrețe, gingășie, puritate-n absolut,
devenind totalitatea ființe-mi de ai fi frățân...

Tainic cum apăru, scuturându-și coama dispăru,
lăsându-mi în amintire atâta iubire, apoi tăcere
a auzi sunetul veșniciei în fibra corpului-n adiere,
în fiece respir sau gând, speranța a iubi, reîncepu...

Dar iată! Phoenix se arată-n zâmbet de rândunică,
cu sori albaștri-n priviri, zburând iubire ea purtând,
mă renaște-n simțiri, iar lacrima Inorogului lăsând
suflet de lăstun, să scriu pe nori a iubirii cărticică...

Zavoianu Vali - Abrazame...

Abraza mis sueños cariño
Abraza mi cuerpo con poder
Que hecho de menos ser niño
Y hecho de menos ser mujer.

Y dame tus besos mi vida
Dame tu todo amor
Y yo me transformo enseguida
En rosa que luce el color.

Abrazame dulce mi cielo
Que quiero aprender tu amor
Y suave acariciame el pelo
Y dame tu entero calor.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Tablou de iarna-n suflet

Imi ninge peste pleoape cu lumina
Si ma imbraca dorul in zapada
Ma pierd prin vise iar ca o straina
Din inaltimi imi las tacerile sa cada.

In piept ingheata strigate albastre
Ce iarna nu mai vrea sa le auda
Imi cerne-n par ninsorile-i maiastre
Mi-e singura iubirea si mi-e cruda.

Nimic nu se mai misca in tablouri
Si timpul a-nghetat in grele ceasuri
Stau agatati toti ingerii-n halouri
Si-s mute ale diminetii glasuri.

Da-mi viata tu iubite ca o raza
Fii tu mult prea dorita primavara
Straina intr-un vis ma-mbratiseaza
Si-mbratiseaza tot ce ma-nconjoara.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Daniel Ali Salomia - Si totusi...

inchis...
ce lacat, ce lant?
ar putea sa ma tina
legat!?
cand ochii mi se inchid
si ma cufund in visare...
ce lege ori dogma sa mai
respect?
cand ochii-mi deschisi
ma poarta-n uitare...
doar brate de matase
si floarea de cires
ma mai leaga...
cu ochii inchisi
sau deschisi
o floare
ti-i draga!

2005-04-12 

Zavoianu Vali - Traire

La sanul tau iubito m-as ascunde
Sa ard acolo-ntreaga mea dorinta
Mirosul tau de flori sa ma inunde
Sa n-am de alta clipa trebuinta.

Pe gura ta iubito m-as intoarce
Sa mor acolo si sa ma nasc iara
Suspinul tau de dor sa ma incarce
Sa piara timpul si tacerile sa piara.

In parul tau de abanos m-as pierde
M-as impleti sa nu ma mai desprind
Si mana ta de catifea sa ma dezmierde
S-adorm iubind, sa ma trezesc iubind.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - A venit Craciunul...

A venit Craciunul iata
O zi mai tarziu, se pare
Intr-un sufletel de fata
Si-ntr-o dulce-mbratisare.

Chiote de bucurie
Dinspre gara auziti?
Ce sa fie? Cin" sa fie?
Chiar doi oameni fericiti.

Sunt imagini in oglinda
Chip de tata si de fiica
El, c-o-mbratisare blanda
Iute-n brate o ridica.

-Mi-a fos dor de tine, tata!
A soptit suav fetita
El a plans inca odata
Ca si-a-ndeplinit dorinta.

Nu dorea altfel sa fie
Sfantul asteptat Craciun
Decat plin de bucurie
Langa puiul lui cel bun..

Radu Adrian Gelu - Faun sedus de nimfe...

Gând sihastru-n cuget, în blând cuvânt,
cu naiul surd-n murmur sub aspru vânt,
parcă veșnic tot suspindă-n strop galbul,
prin tufe unde himerele-și duc rozalbul,
blândul faun, perpetuu-i sedus de nimfe...

Aievea, sau fantasme dorinţe în desfrâu,
bietului faun himere-i curg, albastru râu
nu-i dubiu, topit de doruri iubi o umbră,
între crengile vii a crângului penumbră,
înodând coama cornută, sedus de nimfe...

În mlaștina placidă, ochii plânși-s pradă
pulberii de stele împletite-n uda coadă,
a nimfei aplecată să le spele din pleată,
oglindindu-și nurii în o undă tremurată,
de faun furișată privire, sedus de nimfe...

În marginea luminii soarelui din baltă,
după un carpen, faunului inima-i saltă,
în marginea rușinii, el o admiră tandru
și cu patimă-n vâlvătaie de flăcăiandru,
i-ar cuprinde mijlocelul, sedus de nimfe...

Cu ardoarea feței gemând el se-ncântă,
la susurul amăgirii pe fruntea-i căruntă,
a visului de coapsă întrevăzută-n undă,
sărutului perfid al flăcărilor ce abundă,
aburindu-i întrezărirea, sedus de nimfe...

Sub păduraticul cer, a ninfei îmbăiere,
lasă giuvaierului gol, coliere efemere,
cu întreg parfumul în soarele-n declin,
faunului jocul să-i fie-n spuza zilei plin,
sacră povară-n umbră, sedus de nimfe...

Pe frunte-și înoadă în coama-i cornută,
roua purpurie ce îmbată visarea-i tăcută,
în zumzetul îndrăgostitului sânge, poartă
osânda flamei-n eclipsă dospind-n soartă,
doar în gând îi sacrilegiul, sedus de nimfe...

Printre nuferi, coapsele nimfei-s tot petale,
captură fanteziei sufletului-n trăiri astrale,
rup ochii de trup și visul de blândul gând,
stârnind patimi abisale, faun hipnotizând,
lasă naiul și ciupește lira, sedus de nimfe...

Jackie Evancho, 10 (classical crossover singer) ~ America's Got Talent YouTube Special

Magda Puskas - Raza cerului senin

‎"Colinda la ceru o'naltam
Si la gazde o-nchinam
Sus mai sus am inaltat
Ce-am stiut v-am colindat"

SARBATORI FERICITE!

Colind din Maramures. Interpretare Magda Puskas iar instrumental Gabi Ghitta, Sorin Zamfir.Inregistrare Dareghin studio si sysound cluj.playback

Alina Manole - Cu drag

Alina Manole
‎"Generatiei", cu drag, un Craciun fericit si zile luminoase fiecaruia! Sa fiti sanatosi, iubiti si buni!

Cu drag Muzica si versuri: Alina Manole Extras de pe maxi-single-ul Cu drag (2009), (c) MHO

Victoria Ungureanu - Inflorim

Generatia in Blugi recomanda:

 http://victoriaungureanu.blogspot.com/ 

Te zvârcoleşti iubire,
Şi-nfloresc salcâmii.
În liniştea dimineaţii,
Gust roua buzelor tale.
Te dezmierd iubire,
Şi-nfloresc salcâmii.

Te aştept şi-aştepţi şi tu,
Şi-nfloresc orhideele iubirii.
În linştea zilei,
M-alint cu zâmbetul tău.
Te accept şi-accepţi şi tu,
Şi-nfloresc orhideele iubirii.

Iubesc iubite, iubeşti şi tu,
Şi-nfloresc şi spinii în pustiu.
În liniştea nopţii,
M-alint cu fiinţa ta.
Îndrăgostită sunt, îndrăgostit eşti,
Şi-nfloreşte dragostea noastră.
Ştim... înflorim.

25.12.11

Walter Dionisie - De Craciun si nu numai...

Dragii mei, avem nevoie de momente speciale ca sa ne amintim ceea ce ar trebui sa ne fie etica personala, permanenta si neconditionata?
Avem nevoie de taieri de porci, de chefuri nesfarsite, ca sa ne satisfacem poftele, avem nevoie de distractie, dans, antren, betie, intr-un cuvant exact opusul modelului pe care, zicem noi, Il sarbatorim?
Ne gratulam reciproc, folosind conventii care ne indeparteaza mult de OM.
Eu va propun in aceste zile, un emotionant itinerariu spiritual, care ar trebui sa ne proiecteze intr-o lume normala, in care omul devine Om si se leapada de felul lui de a fi cel mai mare rau posibil din Univers....
Cititi, meditati si nu va mai ganditi la...carnati....

Iisus a spus:

"Cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.

Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si

Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.

Cand va rugati, nu spuneti multe ca paganii, ca ei cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultati. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El".

"Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau; vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin"
(Mt. 6, 1-13

Calea recuperarii divinului din noi, nu trece prin derizoriul conventiei actuale, care a creat un nou idol: omul.
Din zecile de kilograme de carnati si sarmale din care ne-am reinventat trupul, 21 de grame de suflet, conform liberului arbitru, asteapta alegerea noastra.
Iisus a zis:
Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.
Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Zavoianu Vali - Din cer...

Ridicati-va privirea
Voi, farame de divin
Mai arata omenirea
Azi a paine si a vin?

Ploua peste noi cu lacrimi
Cred ca plange Dumnezeu
A vazut a noastre patimi
Si tot traiul nostru greu.

Si din cer ingeri coboara
Lira lor rasuna bland
Caci se pregatesc sa moara
Norii lumii azi plangand.

Dintr-o casa mai saraca
Se aude-o rugaciune
Vin toti ingerii sa faca
La fereastra plecaciune.

25.12.2011 Zavoianu Vali

Alexandra Manea - Un vers si jumatate

Cand te strecori subtil, discret
In a mea minte
Si imi soptesti, ca un poet,
Roi de cuvinte,
Ma ametesti cu ritmul lor,
Provoci fiori
Si imi dai aripi, ca sa zbor
Pana la nori.
Ma rog la luna si la mari
Sa mi te dea,
Sa ma alegi din patru zari,
Sa fiu a ta,
In trenul meu sa te stiu vesnic
Calator,
Caci altfel ma topesc ca-n sfesnic
De-al tau dor.
Vraji, incantatii tot dezleg
Noapte si zi,
Ca numai eu sa te dezmierd
Si-al meu sa fii!
Cum de-ai putut s-ascunzi un zeu
Intr-un barbat?
Comit, ca tu sa fii al meu,
Orice pacat!
De cand mi-ai spus ca sunt a ta,
Plutesc,
Caci are sens acuma viata mea:
Sa te iubesc!
Zambesc si cant si zburd
Cat inima ma lasa
Si stiu ca ma comport absurd,
Dar nu imi pasa!
Iubirea ta in inima sa-mi stea
Oricat traiesc!
Si nu-mi doresc decat, daca-as putea,
Sa-ti multumesc...
Dar de-o rasplata pe masura n-am habar
Si sper ca poate
Vei accepta sa-ti dau in dar
Un vers si jumatate
Ca sa traduca ce pentru tine
Simt
Caci in alt fel nu stiu mai bine
Sa te-alint.

C.A.M. – 25.12.2011

Ene Adrian Daniel - Primul fulg

Norii iernii vin în valuri -
Cenuşii, plutind greoi
Peste văi şi peste dealuri,
Peste amintiri din noi.

Lasă-n urma lor tăcere
Ce durează un minut,
Apoi vântul, cu putere,
Dă iama peste ţinut.

Bat obloanele la geamuri,
Pomii frunza şi-au rărit,
Se strecoară printre ramuri,
Primul fulg e obosit.

Obosit de calea-i lungă,
Lin, pe prag s-a aşezat;
A trecut prin ger s-ajungă
La mine, pe înserat.

Ne cunoaştem de-o vecie,
Ochii iarna i-am deschis,
Şi de-atunci, fără simbrie,
Anotimpului i-am scris.

Mă întreb... a câta oară
Pleacă gândul iar tiptil,
Zburând pe o sănioară
Trasă-n noapte de-un copil?

Mă întreb... a câta oară,
Când primesc colindători,
De ce lacrima îmi zboară
Peste timp, de sărbători?

Mă întreb... a câta oară -
De ce acele tot cad
Când vibrează o vioară
Sub o ramură de brad?

Mă întreb... a câta oară,
Când omătul îl frământ,
De ce anii stau pe-o sfoară?
De ce părul mi-e cărunt?

Mă întreb... a câta oară
De la geam perdeaua smulg
Să văd cum frumos coboară
În ogradă primul fulg?

Deschid uşa cu sfială,
Fulgul tremură uşor;
Ştie că-l aştern pe-o coală,
Se topeşte-ncetişor.

Radu Adrian Gelu - Brăduțul, drăguțul...

Un pom de Crăciun! E brăduțul...
În verdele-i închis el ține amintiri,
Visele copilului-n argintii înveliri,
Copil fiind... el însuși, el drăguțul...

Simbol de Crăciun! Sclipitor copăcel...
În betalala-i scânteiind văd trecutul,
Copilul, crescut în mine tot din lutul,
Ce zămisli și minunea verde feciorel...

Simbol vesel-n sărbătoarea de Crăciun...
Adună fericiri, speranțe-n joc de lumini,
În parfumul de cozonaci ca niște crini,
E nins cu steluțe, dar tot verde-n ajun...

Învăluit-n parfum de mirodenii, și nins...
Cu clopoței albi pe cununa de beteală,
Magic-n inima-i vie poartă-n mare fală,
Ecouri de măreţie şi demnitate, distins...

Ene Adrian Daniel - Ne-am luat libertatea-n rate

Ne-am luat libertatea-n rate
Au trecut ani peste noi
Eu credeam ca nu se poate
Sa fim slugi pe la ciocoi

Blugii mei au pete-nchise
Sunt din sangele varsat
S-au dus visele promise
De atunci stau imbracat

Poate iar iesim in strada
Raul sa il alungam
De sus dupa baricada
Libertatea s-o strigam

Petre Violetta - Rugă-n rădăcini

Perdele de zăpadă mi-alunecă pe pleoape,
Şi cerul se aşează pe ochii-mi mai aproape,
E Domnul nostru-n inimi descătuşând himere,
Şi umbra dinspre neguri,de-atâta alb,iar piere...

Se-aude dinspre-adâncul pădurii adormite
Sub liniştea cernită din ceruri nepăzite
O rugă de credinţă ce-adânc întrepătrunde
Nedumerirea Evei, cu cine şi de unde

Să-aprindă-n întuneric credinţă şi virtute,
Când umbre-nficoşate spun vrute şi nevrute?
Şi ard cuvinte-n focul Gheenelor străine
Adulmecând satanic duhorile şi cine

Se simte fără vină să îngenunche-n taine,
Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane,
Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet
În care Solomon s-a proclamat profet?

Mai stăruie-adevărul Iisusului cel drept
Purificând pe omul pâgân în înţelept
Şi îndemnând lichele rugându-se la zei
Să ardă-n iazul morţii...micimi şi farisei...

Perdele de zăpadă mă ning din ceruri azi
Şi psalmii se strecoară prin vredele din brazi;
Mă plânge rugăciunea uitată-n rădăcini.
E-acolo de o lume, să nu mai nască vini...

Stelian Maria - Acasa

Mi-a scris mama veste de la noi de-acasa
Si mi-a scris ca-n graba s-a albit ograda,
Parul ei miroase cozonaci de casa,
Tata e pe-afara, matura zapada.

La vecini e jale, a murit barbatul,
Cor de bocitoare se aude-n sat
Si se-ntrec cu pruncii dusi cu colindatul
Cainii pusi pe harta cu al lor latrat.

Gardul nostru tine, inca sta-n picioare,
Grajdul e cam putred, calul prea batran,
Iar caruta zace rupta sub ninsoare
Cum e in ograda unui biet roman.

Mi-a scris mama veste si o simt ca plange,
Ca pe masa veche e-un tacam in plus,
Ma asteapta mama iar, atunci cand ninge ,
Ma asteapta tata mai catre apus,

Eu citesc scrisoarea pentru-a zecea oara
O citesc o data numai de craciun
Parca mama-i vie, seara langa seara
Parca tata-mi canta ca sa fiu mai bun.

Am venit acasa sa imi vad maicuta,
Am vent acasa ca mi-e tare dor
Dar in neaua noua nu mai vad caruta
Nu m-asteapta tata vesel in pridvor.

Totul e ruina, calul e departe,
Gardul mai rezista si isi cere vama,
Si de dor si jale, ca-ntr-o veche carte,
A plecat bolnava si tacuta mama.

Stelian Maria

Svängsta
2011.12.22

Craciun ....cu zapada :) !

Stelian Maria - Acum 21 de ani

21 decembrie 1989... o zi in care adrenalina fierbea in centrul Bucurestiului. am cantat "desteapta-te romane", cu chitara mea, in jurul orei 16 in piata universitatii. am fost udati de pompierii militari, blindatele treceau in mare viteza printre noi, batausii (scutierii) ne atacau, diversiunea era in floare. gerul lui decembrie nu ne-a speriat atat cat nimic nu ne mai speria. am strigat lozinca "ole, ole, ceausescu nu mai e", lozinca ajunsa istorie si preluata de o tara intreaga urmatoarea zi. pe la orele 21 au trecut doi copii cu un carton pe care scria "jos cizmarul"... am prins aripi. in piata eram doar cateva mii de manifestanti dintr-o populatie de peste doua milioane de bucuresteni, multi lasi. caram spre baricada tot ce gaseam util. la miezul acelei nopti decembriste, cand gerul nu se mai simtea prin hainele ude, s-a deschis focul si s-a tras in plin in manifestanti. azi nu avem vinovati de acel macel !!! am scapat cu spinarea gheata si m-am ascuns in zona restaurant Budapesta la prieteni intr-o pivnita. am lasat in urma mea trupuri insangerate al caror sange umplea gropile din asfalt. toata noaptea am auzit focuri pe strazi... cine in cine tragea ? inca nu avem vinovati ! nu imi mai era frica. stiam ca daca nu continuam ce am inceput atunci vom fi vanati pana la ultimul.
Cu ajutorul unui taxi am trecut spre locul de munca prin centrul Bucurestiului. Soldatii inca mai spalau asfaltul de sange. Era 22 decembrie 1989, orele 08.40.
Ajuns la locul meu de munca am fost chemat la "sef", la unul Dimoftache, un tip scund si foarte gras care mi-a spus ca avea sa raporteze la partid ca as fi fost in Piata Universitatii in seara precedenta.
Putin mai tarziu au trecut pe strada grupuri de oameni care strigau "veniti cu noi". Am vrut sa ies si sa ma alatur lor cand acest Dimoftache (un las prapadit) s-a pus in poarta strigand "nu iese nimeni".
L-am aruncat intr-o parte si am iesit.
Ajuns la Televiziune am fost inzestrat din senin cu o arma. Trebuia sa organizez o grupa de civili fara arme si sa contribui la apararea televiziunii romane.
de la radio se transmitea ca e atacat radioul si ca au nevoie de ajutor. Am plecat si eu acolo pentru ca la televiziune era prea multa armata si prea multa carne de tun ca sa le mai ingros si eu randurile.
A inceput o noapte de groaza, o noapte pe care nu o voi uita !
Intrand pe strada Temisana am fost surprins de linistea care domnea in jurul radioului din Bucuresti... nu era cum se spunea la tv., cum ca acolo erau atacati si ca se faceau apeluri disperate catre populatie pentru a crea un zid de carne vie in jurul acestei institutii strategice.
Am intrat intr-o casa cu etaj, casa aflata peste drum de intrarea in cladirea radioului. aici eram cel putin 8 civili si un tip in uniforma garzilor patriotice, un tip cu o mitraliera de companie.
Unul dintre civili a cazut cu gatul sfasiat de un glont. Din fericire a fost o rana urata dar de suprafata. L-am ajutat sa ajunga la spital.
Focurile de arme erau din ce in ce mai intense. Am fost asaltati din toate directiile si sunt sigur ca s-a tras in noi si din cladirea radio.
Aceasta noapte a fost un infern. nu mai existau geamuri si usi. Gloantele zburau ca la ele acasa dar in afara de tencuiala de pe pereti nu ne-am mai ales cu victime.
Cel cu costum de garzi a lasat mitraliera si a plecat. Am preluat aceasta arma si am incercat sa ripostez in sens opus radioului.
Am fost atacati din scara care urca spre noi. Cei care urcau trageau tiruri dracesti... am ripostat cu mitraliera si s-au facut nevazuti.
In recele lui decembrie sudoarea imi inunda fruntea. Adrenalina imi umplea golul mintii si mintea mi se scurgea catre degetul care strangea tragaciul armei. Credeam ca am sa mor si nu imi pasa. Eram fericit ca macar incercam si eu sa pun capat unei terori a mafiei comuniste, a celor care au tot furat si tradat Romania.
23 decembrie 1989, orele 02.40.
A doua noapte fara somn. Curentul rece matura locuinta in care ne aflam cu suflarea-i rece. M-m adapostit in baie pentru ca betonul zidurilor era mai trainic acolo si pentru ca baia avea doar o mica fereastra in afara usii. Un glont incendiar a spart si ultimul geam al casei respective, geamul baii in care ma aflam, ricosand din betonul tavanului in cel al peretelui si cazand pe gresie la picioarele mele. Sfaraia ca o torta si inca se rotea amenintator.
La orele 02.30 gloantele muscau salbatice din beton, din usi si ferestre. Noi ne adaposteam cat puteam mai bine si incercam sa gasim o solutie ca sa transmitem militarilor din cladirea radio ca suntem de aceeasi parte a baricadei.
Cu greu am scapat si am intrat dimineata la orele 08 in cladirea radio.
acolo ni s-a repartizat etajul 7 al cladirii si ni s-a spus de catre ofiterul care avea comanda ca trebuie sa aparam etajul, care avea un hol foarte lung si terase la capete, pentru ca au fost anuntati ca spre seara vin trupe de desant cu elicoptere de atac. Parul ne era maciuca si inimile nu mai bateau decat a moarte. Eram siguri ca, daca vom fi atacati vom muri pana la ultimul atat noi cat si etajul 7.
Tremuram si eram nemancat. De doua zile nu bausem decat apa.
Mai eram 6 civili dar am primit ca ajutor doua grupe de soldati.
Ne-am impartit in mod egal ca sa putem apara cele doua terase ale etajului. Cea mai puternica arma era mitraliera mea care oricum era o jucarie in fata unor elicoptere de atac. Eram pregatit sa trag la rotorul elicei.
Un sergent a inceput sa planga. L-am intrebat de ce plange si i-am spus ca nu trebuie sa se arate slab in fata grupei pe care o comanda... mi-a raspuns dupa mai multe suspine ca ii este teama ca va muri si ca el nu a facut dragoste niciodata cu o fata ! I-am spus sa stea in spatele meu si ca voi avea grija ca el sa ajunga cu bine acasa.
In cladirea Radio Romania, 23.12.1989
Aceasta zi avea sa fie destul de calma. Se auzeau focuri de arme dar erau razlete.
Ma intrebam cum va fi noaptea care era sa urmeze.
Frigul imi patrunsese in oase si gatul meu era umflat si in incapacitate sa scoata sunete mai mult decat soptite.
In camera in care ne aflam la etajul 7 al cladirii au intrat doua persoane tinand in maini doua lazi cu de-ale gurii... unul dintre cei intrati (un barbat si o femeie) avea gatul bandajat si l-am recunoscut usor pe cel care a cazut impuscat in casa in care ne petrecusem noaptea. avea o pata mare rosie pe bandaj dar ne zambea victorios... I-am spus ca nu era sanatos si, aratandu-mi gatul mi-a raspuns ca aveam dreptate ! L-am iubit pe acel om cu tot sufletul... EL da, el era eroul !!!
Ceva mai tarziu am aflat ca era un cabinet medical in subsolul cladirii si am plecat acolo sa imi fac rost de ceva calmante... pe un hol intunecat am fost oprit de soldati... pazeau ceva. Mi-au pus arma in piept si m-am oprit.
Mi s-a promis ca vine cineva sa ne aduca paracetamol... dar nu a venit si am revenit in subsol dar de data asta cu mitraliera mea. Am fost la un pas sa ne impuscam reciproc. Abia atunci am primit ceva leacuri si m-am intors la ai mei.
Seara se apropia cu tot gerul lui Decembrie si noi eram hotarati sa "nu plecam acasa" !
23.12.1989, seara
stateam intinsi intr-o camera de la etajul 7. ascultam rapaitul razlet al armelor si ne mai aruncam cate un ochi afara prin fereastra. am localizat rand pe rand cateva puncte de unde cineva tragea spre cladirea radio. am ripostat si de multe ori trebuia sa fim rapizi in a ne adaposti pentru ca gloantele muscau rapid din tot ce era deasupra noastra.
spre orele 21 ne-am postat ca sa aparam terasele cladirii... intinsi pe beton, tremurand de frig, obositi dar cu sange rece ca si decembrie.
eu stiam ce insemnau "trupe de desant" si imi indrumam cat mai bine oamenii... oameni care pentru mine erau un fel de ultim bastion al tarii noastre in acele clipe.
elicopterele nu au venit.
ne-am hotarat sa iesim pe terasa si am fugit primul catre parapetul terasei... au urmat pe rand cei care ma insoteau.
unul dintre soldati a cazut la mijlocul drumului impuscat in abdomen. nu il puteam ajuta pentru ca ma expuneam. cineva tragea de undeva de la o inaltime mai mare decat etajul 7.
am vazut ca cineva tragea dintr-o macara turn, din cabina acesteia. mi-am pus mitraliera sa traga si in scurt timp nimeni nu a mai tras din cabina macaralei. mereu mi-am dorit ca acolo sa fi fost doar "simulatoare de zgomot" pentru a nu-mi incarca viata cu moartea unui om.
l-am dus jos pe soldatul ranit dar am aflat ca 2 ore mai tarziu acest OM a murit.
tot cerul a cazut pe umerii mei si nici azi nu stiu cine a fost acel soldat pe ai carui umeri Iliescu si-a faurit imperiul de hoti si tradatori.
24 decembrie 1989, Radio Romania
Pana dimineata au fost schimburi de focuri in care am fost implicati si noi.
Cert este ca existau persoane care trageau inspre cladirea Radio, cladire aparata de militari si civili, intre care si micul meu grup.
In dimineata zilei de 24 decembrie am plecat si eu cu un grup de militari si civili inarmati sa cautam prin cladirile invecinate dupa asa zisii "teroristi".
In podul unei case am retinut un individ inarmat, tip care s-a predat fara a opune rezistenta si care era imbracat cu o canadiana scurta cu doua fete de culori diferite si cu doua perechi de pantaloni de culori diferite.
L-am adus in holul cladirii si acolo cerea sa dea un telefon si ne spunea ca in 24 de ore va fi liber. Atunci nu l-am crezut...
Era ajunul Craciunului. Ma intrebam daca voi ajunge acasa viu sau daca intamplarea ma va aseza si pe mine in traiectoria unui glont.
Ziua aceasta a trecut fara alte incidente majore in ce ma privea. Dupa pranz am mai primit ceva de mancare, chifle cu salam... tremuram de frig si oboseala. Cu toate astea nu puteam sa adorm desi seara de Ajun era acolo langa noi, umplandu-ne mintile cu cele mai frumoase colinde pe care inchipuirea ni le putea da. Oare erau ultimele ? Oare erau primele colinde intr-o stare noua ?
Craciun 1989
in seara de 24 dec 1989 parca se mai calmasera cele doua parti rivale... revolutionarii care credeau in ceea ce faceau si sprijinitorii loviturii de stat pe de-oparte si "simulatoarele de zgomot" ale lui Iliescu/Ceausescu de cealalta parte.
stateam intins pe un beton rece si ascultam colinde cu un acompaniament din ce in ce mai rar si mai fals al unor arme indepartate. incepeam sa cred ca ajung viu acasa... si s-a facut dimineata. era Craciunul. amicul meu Nicu Rosu si cu mine ne-am urat sa ajungem acasa teferi si sa ne facem crita ca sa dormim cateva saptamani fara intrerupere. nu dormisem de exact 4 zile si patru nopti. mi-am spus ca mitraliera mea trebuia sa se odihneasca si ne-am indreptat spre parterul cladirii radioului pt a preda armele. am iesit in strada si am plecat spre casa. aveam in buzunar un glont cam turtit care m-a evitat cu doar doua palme si ii eram recunoscator pentru asta. am si acum acel glont destinat mie. drumul spre casa a fost incarcat de peripetii... prea multi care baricadau drumul degeaba, prea multi care se ridicasera ca baba dupa ce razboiul se terminase. mi s-a facut mila de ei. odata ajuns acasa m-am schimbat de haine si am plecat la serviciul meu la I.D.E.B. pe bulevardul 1 Mai. Directorul, un tip pe nume Mazilu, s-a bucurat sa gaseasca intariri in mine si Nicu, doi "revolutionari trecuti deja prin foc". ne-a procurat arme si iar ne-am gasit intr-o ipostaza de care tare mult am fi vrut sa ne scuturam... cea de soldat. am intrat din nou in rol si am inceput sa veghez, veghe transformata intr-un somn de cateva ore. cand m-am trezit am sarit ca ars si cu mana pe pistolul mitraliera. atunci il visasem pe soldatul impuscat in abdomen in cladirea radio. tremuram si imi era foame, aveam totul ravasit in minte, mi se derulau imagini cu impuscaturi si cu sange pe asfalt... mi-a fost rau si am vomitat afara un stomac gol de cateva zile.
seara Craciunului 1989
patrulam prin cladirea I.D.E.B.-ului cu trupul tremurand de frig si de oboseala. directorul Mazilu m-a chemat in birou si mi-a oferit ceva de baut. era ceva tare si a fost binevenita licoarea. am mancat ceva si mi-am vazut de drum. era destula liniste dar institutia a fost sunata si amenintata. mi-am spus ca iar incepe si scrutam totul de la fiecare geam al cladirii. cu mici pauze pentru cate 2 ore de somn am prins si ziua de 31 decembrie 1989.
la subsol am imobilizat un ins care avea la el doar chibrit dar avea doua perechi de pantaloni de culori diferite pe el si o canadiana cu doua fete de culori diferite.
l-am imobilizat si legat pe un scaun. la intrebarile noastre a raspuns doar ca el "lupta pentru Ceausescu". plangea si mi s-a facut mila de el... razboiul era doar pe sfarsite. l-am dus la circa de politie de pe 1 Mai si l-am predat.
era ora 10.30 in ultima zi a acelui an de rascruce pentru noi romanii.
afara era frig dar oamenii alergau parca sa se pregateasca pentru cel mai nesperat revelion si pentru intampinarea unui an care trebuia sa insemne pentru noi sfarsitul unei lumi proaste si inceputul unei lumi noi si plina de sperante.
mi-am dat seama ca plangeam. oamenii cumparau cafea, cafea naturala... eu priveam totul ca si cum lumea de povesti abia se deschidea in fata mea.
plangeam incet si incepeam abia acum sa inteleg prin ce trecusem.
in curtea I.D.E.B. s-a auzit o impuscatura si am fost chemat de urgenta sa "apar" o mare de oameni... le-am spus ca "l-am vazut de unde tragea" si dupa cateva clipe am tras spre locul respectiv dar m-am asigurat ca am tras in aer. asa i-am facut sa creada ca l-am lovit si ca nu mai sunt in pericol.
m-am retras singur intr-o camera si m-am ghemuit pe parchet. imi era pentru prima data frica, o frica mai mare pentru ce avea sa vina decat pentru ceea ce a fost.
Revelion 1989-1990
se apropia seara care avea sa desparta "epoca de aur", o epoca a prostiei si lasitatii, o epoca a mizeriei si fricii de o epoca noua in care 22.000.000 de romani isi puneau speranta, unii sperand ca ar putea scapa de mizerie, altii sperand in libertatea de a se manifesta si a gandi, altii sperand ca insfarsit isi scot la iveala averile facute furand pentru a se autointitula "bogatasii Romaniei si pentru a acapara cat mai mult din aceasta tara deja faramitata, deja aflata la centrul terenului intre est si vest.
pe bulevardul 1 mai era liniste. nu se mai tragea. oamenii petreceau parca in salbaticie ultimele clipe ale unui sfarsit de an rosu dar de data asta nu din cauza steagurilor.
eram la post. obosit, cu o barba cat a unui Robinson, cu trupul murdar, cu mintea ratacind dar cu ochii prea vii pentru nesomnul zilelor de atunci.
la intrarea in noul an ma rugam catre un Dumnezeu in care imi pusesem toata increderea si speranta.
nu au mai fost evenimente pana pe data de 1 ianuarie 1990, data sfanta a romanilor, data cand la orele diminetii am sunat la circa de "militie" din 1 mai si am intrebat de individul pe care eu l-am predat... raspunsul a fost ca la ei "nu a fost predat nici-un terorist" !!!
am inceput sa am banuielile mele si ele s-au confirmat pana la plecarea mea din tara.
pe trei ianuarie m-am intors acasa si am cazut intr-un somn lung in care traiam cosmar dupa cosmar.
Dumnezeu sa apere Romania pentru ca proprii ei cetateni nu sunt in stare sa o faca !
Stelian Maria

Stelian Maria - De dincolo

Noi nu cersim adanc in mila voastra
Si nici nu vrem sa ne-mpuscati pe rand
Noi vrem un fel de inima albastra
Si un cor divin al mamelor plangand.

E prea tarziu sa cerem indurare
Si sa va judecam e prea tarziu
Dar va uram din trista noastra vale
Sa va ascundeti hoitul prin pustiu.

Stelian Maria
2011-12-22
Svängsta

A Whisper Away - Căutări

Sufletul
se caută
în tăcerea albă
a unei clipe de neant.

Merge
cu ochii închiși
purtând sub pleoape
întrebări și răspunsuri
primite sau uitate,
lumânări aprinse,
unele stinse
pe fiecare treaptă
întoarsă spre dincolo.

Nebun
de dorul zborului,
se-mbracă-nostalgii
rămase-n umbre de pași,
tipărite pe zidul amintirilor.

Whisper~ 19.12.2011

Zavoianu Vali - Emoţii

Pe patul alb ce-ascunde nurii
Primesc iubite mângâierea
Mă las abandonată gurii
Ce m-a-nvăţat suav plăcerea.

Îmi mângâi părul de pe frunte
Şi-adânc mă-nvăluieşti cu ochii
Mă faci altar şi mă faci punte
Din mângâiere îmi faci rochii.

Vibrează sânul nebuneşte
Când mâna ta pe piele scrie
Că-n mii de feluri mă iubeşte
Şi mă transformă-n poezie.

Ne-ngemănăm în prag de noapte
Flămânzi şi dornici de iubire
Tandreţea picură în şoapte
Emoţii cântă în neştire.

Ce minunată-i astă clipă
De nu s-ar mai sfârşi vreodată
Să mor făcând de dor risipă
Şi să renasc îmbrăţişată.

19.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Strada cu umbre

Tresar in noapte doua umbre
Tresar si se opresc in loc
Mergeau pe strada asta unde
Merg cei ce n-au avut noroc.

Se-ating timid si a mirare
Si-n intuneric n-au macar
Habar c-aceasta intamplare
Aprinde-n noapte-un felinar.

Iar strada plansa-n ploi straine
Se-mbraca-n licar de lumina
Existi? ii spune el- Ce bine!
Si ea l-ambratisat senina.

Dispar in noapte doua umbre
Dispar si-n zare se fac una
Ramane-n urma strada unde
Merg cei ce-s singuri totdeauna.

18.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Prea tarziu

Ma simt ciudat si parc-as vrea
Sa-mi scriu destinul caci nu stiu
M-am ratacit prin viata ta
Si am venit mult prea tarziu.

De sortii m-ar lasa sa vin
Cand inima ti-era-nsetata
Ai fi acum al meu destin
Si-as fi iubirea ta visata.

Tu stii ca doar m-am ratacit
Caci astazi m-ai recunoscut
Eram pe cand nu m-ai gasit
Si sunt pierdutul inceput.

Tarziu e totul si te doare
Imi mangai chipul si duios
Imi ceri tacut acum iertare
Pentru tot ce-ar fi fost frumos.

Adorm cu soapta ta in minte
Iti simt emotia din glas
Mereu o sa-mi aduc aminte
C-am inceput c-un bun ramas.

18.12.2011, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Departe de casa

Că viaţa nu-i cinstită
Aşa cum se cuvine,
Mulţi au plecat de-acasă
Şi s-au pierdut prin lume,

Lăsatu-şi-au în urmă,
Din suflet, avuţia,
Şi duşi au fost departe
Să-nvingă sărăcia.

Simt o tristeţe-amară
Pe care n-o pot spune,
C-acolo viaţa n-are
Gust proaspăt, cald,
De pâine,

Şi serile sunt pline
De un secat fior,
Căci nu mai sunt aproape
De copilaşii lor.

Copiii au de toate
Acum, ca niciodată,
Dar ceea ce lipseşte
E dragostea de tată.

Un glas din departare
Târziu, în noapte,-i cheamă…
E vocea dulcei mame
Din dragostea de mamă.

Şi a trecut Crăciunul,
Şi Paştele, grăbit,
Iar tata nu-i acasă,
Nici mama nu-i acasă...
S-au rătăcit prin lume
De parcă au murit.

(Octavian, 2010)

Radu Adrian Gelu - Adă-mi zăpadă înapoi iubirea...

Gându-mi bate a zăpadă, e parcul gol,
încă mai cade câte-o frunză, e pustiu,
pe bancă-s țintuit de vânt rece, aspriu
mușcând amintiri și vise, dând rotocol...

Imagini se-nşiră, frigu-mi văzul sfâşie,
stafii înfumurate râd şi plâng, în ecou,
umbre dese, imagini azi mute din nou,
pe bancă-i doar sufletu-mi companie...

Privesc spre nori, poate picuri se arată,
încruciați-n ace, zăpadă albă să o cadă,
luându-și zborul, dorința-mi să acceadă,
la mugurii de gheață din ceața depărtată...

Din agheazima lacului, o picătură-n vinul
destinului sufocat prea devreme, i-aș da
ca lebede albe cu ouă-ntre vise, a broda
guler scrobit pe suflet răsfrânt ca și crinul...

Mintea, cu suflet trist se întrece-n amintire,
a fulgilor mari ce ridicau crețe zăpezi înalte,
la întâlnirea cu iubirea, ca inimi să tresalte
pășind afundat împreună, veseli prin albire...

Lacrimi rostogoleasc faţa-n străluce zăpadă,
ridicând rugăciuni la cer, iar să se-ntoarcă
nămeții cu iubirea, iar dragostea să toarcă,
fuiorul clipei ferice, veșnic dorită cavalcadă...

Dragos Mihai Dragomirescu

Mijesti ochii..Si prin fanta lor ingusta,aceiasi pereti reci vopsiti in culori calde,iti striga numele,de parca ar mai fi cineva cu tine in camera..Si ti se insinueaza portocaliul lor de var in ochi,ca un film derulindu-se cu viteza prea mare…Nefireasca…Ai vrea sa iti arunci din pat,trupul,dar..la ce bun…Aceeasi rutina…Aceeasi singuratate..Doar sunetele se tin scai de urechile tale..Sunete amestecate…Voci..Muzica..Vocea!..Si te afli deodata in plina disputa intre tine si vocea Ei…
Buna dimineata!..iti spun peretii peste toate astea si …nu mai stii unde incepe fictiunea si unde se sfirseste realitatea…Ai crede ca dormi si in visul tau,iti mijesti ochii..Dar nu dormi…Nici in vise nu mai este loc de somn…
Si vrei sa iti tirasti masinaria numita trup,catre locuri cunoscute…Dar,cineva a puslacate pe toate usile si,nu ai decit un decor in care sa te invirti turbat..recunoscind locurile unde ai fost chiar si ieri…Dar de ieri pina azi e cale lunga si,nici somnul nu iti mai este prieten si..da..nu mai vrei sa dormi…si da…nu mai stii de fapt daca dormi sau nu…Lumea vazuta prin apa…Se misca incet,sau prea repede..Vocile difuze,nu pot sa acopere argumentele tale si ale Ei…Culorile sint,dar violetul peste verde face maselele sa se stringa…portocaliul a devenit cea mai rece culoare din lume….Undeva ,afara,lumea se iteste la tine prin ochiul de geam…Si mai zaresti copaci printre gunoaie…Si parca te vezi pe tine inchis intre zidurile goale ale camerei unde ai fost cindva intreg….
Buna dimineata!..iti spui tie si nu mai vrei sa stii daca dormi sau daca nu…Din neant vocile iti repeta obsesiv trecutul sau posibilul viitor…
“Si sta singura si plange,nimic din ce-i pe lume n-o mai poate atinge
Nimic n-o sa mai fie cum a fost ,nimic din ce-o sa fie n-are rost
La cuvintele lui ,te iubesc,sa stii,le-ar da un raspuns,dar nu mai are cui.”
DragosDM

Dragos Mihai Dragomirescu

Pe strada doar ciini imi mai urmaresc mersul pasilor pe drumul pustiu…Ar latra,dar nici macar de asta nu mai sint demn,in tristetea mea…Imi tirasc corpul care ma doare,intr-o lume pe care nu o mai inteleg fara tine..Inima mea imi bate pustiu,facind concurenta ceasului din turn,care bate sec,anuntind lumea ca inca o zi se termina…Mai trec umbre…Si ele incovoiate de prea putinul vietii..Ca si cum,noi toti trecatorii,am sti ca am fost inselati cind am ales sa venim in lumea asta..Decorul e perfect si totusi,actorii sint singuri…si chiar si cei care mai sint inca perechi,stiu ca poate miine,cind ceasul va bate iar,va fi poate pentru ultima oara in care urechile lor vor auzi cintecul acela funebru…
Pe strada aceasta pustie,blestem drumul care ma poarta in inchisoarea peretilor,unde tu nu esti…Si imi plescai limba cu care vreau sa curat peretii,de varul portocaliu…O culoare prea calda ,pentru frigul din suflet..
Ramin prizonier…si imi ghicesc copacii ce s-ar vedea prin geam,daca sunetul acela lugubru,nu mi-ar aminti,ca si miine e doar o alta zi in care tu nu imi esti…
Ramin paralizat,traind din amintirea chipului tau si inca parca imi mai esti aici..La mine…In mine..Cu mine…Si,da…Esti aici..in mine..cu mine..la mine…Eu nemaifiind eu,de cind am stiut dragostea de tine..Ramin paralizat si nu vreau sa ma mai trezeasca nimeni din somnul acesta de moarte…Si stiu..ca si atunci te-am iubit..Si stiu ca si acum te iubesc si…ce e mai trist,stiu ca si miine,cind ceasul acela va bate poate pentru ultima oara urechilor perechi,eu inca am sa te iubesc…Cu disperarea cu care vreau acasa,acolo unde tu imi esti…DragosDM.

A Whisper Away - Aș

Aș locui în sufletul tău,
punte deschisă
către pământul și cerul meu.

Aș locui în ochii tăi,
unde înmuguresc surd
toate zările mele senine
și toate ploile gândurilor mele,
pe care m-ai învățat
să le ating cu palme de flori,
cutremurându-mă.

Aș locui în brațele tale,
crânguri de iubire pline de noi,
în care mă aduni senin
când peste lume plouă
și mă înlănțui,
risipindu-mă toată.

Whisper~ 18.12.2011

Dragos Mihai Dragomirescu - Ma zbateam

Ma zbateam,
Incercind
Sa imi curat din priviri
Golul
Pe care,
Cineva,din neatentie
Mi-l picurase,
La ceas de noapte.

Si clipeam
Inciudat,
Pentru ca
Stelele,
Cindva prietenele mele...
Imi trimiteau acum
Doar bezele
De femei imbatrinite,
Care au stat
Prea mult timp
Pe la colturi,
Asteptind clientii
Ce s-au pierdut prin spatiu.
Pleoapele,
Nu mai filtreaza
Nici o lumina,
Pentru ca
Este nevoie
De mii de ani,
Ca imaginea
Sa ma gaseasca..
Si intre timp...
Eu voi fi murit!

Ma zbat acum,
Intr-o ultima zvicnire
Si ochiul sting
S-a inchis,
Iar cel drept...
Nici el,mult...
Nu mai are...


DragosDM

Zavoianu Vali - Prea tarziu

Ma simt ciudat si parc-as vrea
Sa-mi scriu destinul caci nu stiu
M-am ratacit prin viata ta
Si am venit mult prea tarziu.

De sortii m-ar lasa sa vin
Cand inima ti-era-nsetata
Ai fi acum al meu destin
Si-as fi iubirea ta visata.

Tu stii ca doar m-am ratacit
Caci astazi m-ai recunoscut
Eram pe cand nu m-ai gasit
Si sunt pierdutul inceput.

Tarziu e totul si te doare
Imi mangai chipul si duios
Imi ceri tacut acum iertare
Pentru tot ce-ar fi fost frumos.

Adorm cu soapta ta in minte
Iti simt emotia din glas
Mereu o sa-mi aduc aminte
C-am inceput c-un bun ramas.

18.12.2011, Zavoianu Vali

Petre Violetta - Zăpezile din noi

Ne umblă paşii prin zăpezi imaginare
Bezmetici, rătăcind printre dorinţi,
Ne plânge lacrima într-un tablou cu sfinţi
Şi rugă mai culegem din izvoare...
Şi glasul ni-l sugrumă, neputinţa
Atunci când,fruntea ne rămâne aplecată.
Mai, adu-mi, Doamne, ruga înc-o dată
Şi-mbogăţeşte-mi cu zăpezi , fiinţa!
Să pot privi prin cerul tău de ploi
Şi cum mă ning poveştile din nou
În iernile ce mai colindă un ecou
Al amintirilor şi paşilor în doi...
Ne umblă paşii obosiţi de aşteptare
Într-o poveste-acoperită de zăpezi,
În albul lor, eu ştiu că nu mai crezi
Şi necredinţa ta în alb mă doare.

Stelian Maria - De sus

Eu m-am trezit azi noapte far`sa stiu
Cand luna-mi luneca pe asternut
Ca un soldat ranit si fara scut
Si m-am privit stangaci intr-un tarziu.

Dormeam cu capul spre apus
Iar ochii-mi rataceau din vis in vis
Si nicaieri nu mai era deschis
Sa imi rascumpar timpul ce s-a dus...

Dar tu, iubito, ma priveai de sus.

Stelian Maria,
27.08.2007

Stelian Maria - Tie

Doar ochii tai iubito ma fac sa mai tresar
Cand noaptea-si bate miezul si clopotele-i ard,
Cand gura ta strabate hotar dupa hotar
In alergarea-i dulce prin frunzele de brad....

Doar ochii tai iubito imi pun sub perne dor
Si ma-nvelesc cu pleoapa albastrului senin,
Cand ma trezesc imi vine sa urlu si sa mor
Ca ochii ti-s departe si n-am cui sa ma-nchin,

Am sa te-astept iubito mai multe nopti in randuri
Si-am sa-ti astern in cale oglinzi intregi cu focuri,
Poate-ai sa vii chiar toata cu miile de ganduri
Sa mergem impreuna spre noaptea altor jocuri.

Stelian Maria

Stelian Maria - Ploaia

Imi bate ploaia-n geam, parca esti tu
Venind din universuri fara teama,
Cand vantul printre plete iti trecu
Sunand prin frunze clopote de-arama.

Te-aud in sticla geamului batand
Cu-argintul picaturilor de ploaie,
Si te aduni gingas alunecand
Iubit-o, pan` la mine in odaie.

Te strang in palma-mi mare, pic cu pic,
Si insetat apoi sa sorb din tine
Eu am uitat cat sunt de mic
Si ca de fapt Tu te reversi in mine.

Stelian Maria
27/10/96

Stelian Maria - In zadar

In drumul meu s-a prabusit o frunza.
Copacul, calm, mi-o cere inapoi...
Am invelit-o intr-o panza
De borangic, cu umeri `nalti si goi...

M-a blestemat copacul sa ma pierd
printre blindate roiuri de albine,
Sa nu gasesc nici-un dezmierd,
Sa nu stiu rau, sa nu stiu bine...

Si a-nceput sa ploua toamna lunga,
Eu am parat copacului ca vii...
S-a-ntors de mine intr-o dunga
Lovindu-ma cu frunze mii.

Stelian Maria
21 oct 1987

Stelian Maria - Calendar

Mi te-ai ascuns incet in calendar
Cand joaca ne-a cuprins ca o copila,
Eu am trisat, strivind ca un strengar
Cate-un sarut pe fiecare fila.

Barbatii sunt o specie ciudata

• POSTĂRI ACTUALIZATE
• 

  Zavoianu Vali

  Decembrie- starea natiunii
  
  Se cumpara suflete-n targ
  Se vand demnitati la tejghea
  Durerea din noi da in parg
  Si nu au ce sa ne mai ia.
  
  Si astazi mai mor inc-o data
  Toti ingerii nostri viteji
  Vi-e haina de sange patata
  Vi-s demonii din suflet treji.
  
  Traim nesfarsit revolutii
  In care copiii ne mor
  Votam incontinuu solutii
  Pentr-un amarat de popor.
  
  Si voi fara scrupul si minte
  De oameni nu aveti habar
  Scuipati peste oasele sfinte
  Si faceti negot c-un hotar.
  
  Murdar cereti bani, imprumuturi
  Si-apoi va luati toti cate-o parte
  Si noi nesfarsit dam tributuri
  Si cerem degeaba dreptate.
  
  17.12.2011, Zavoianu Vali

   ·  ·  · 2 hours ago

  • Ție și lui Ispas Florin vă place asta.
  • • 

      Laurian D. Panoiu parca stam mai bine, mai confortabil pe zona sentimentala

      acum aproximativ o oră ·  ·  3
    • 

      Zavoianu Vali da, asta sigur da :)

      acum aproximativ o oră ·  ·  2
    • 

      Laurian D. Panoiu atunci sa continuam

      acum aproximativ o oră ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali oricand domnule....

      acum aproximativ o oră ·  ·  2
    • 

      Zavoianu Vali aruncati manusa si.....

      acum aproximativ o oră ·  ·  1
    • 

      Laurian D. Panoiu Femeia mea frumoasa ca scriptura, Nu-ti cer nici coapsele, nici sanii si nici gura, Ci sufletul rascopt ca o capsuna, cu mirosu-ntelept si carnea buna, Si gandurile-adanci si moi ca mierea Dupa-amiezii, spre a-mi spori puterea. Si-ti fac din fluturi pat, din roua masa, Nelegiuit de alba mea mireasa. Si-ti voi cladi din vorbe raiul dulce, Pe care tineretea ta sa-si culce, Cand ziua-ti cade trista la picioare, Lacrima grea, stralimpede si mare. Emil Brumaru

      acum aproximativ o oră ·  ·  2
    • 

      Zavoianu Vali Barbatul meu jaratec rosiatic/ Iti dau si coapse, sani si gura/ Dar tu-mi ceri sufletul ostatic/ Si vrei sa-ti apatin fara masura.

      acum aproximativ o oră ·  ·  1
    • 

      Laurian D. Panoiu Si matele de prin vecin,i Sa le alerg pe la pricini, Sa-mi fete fiecare-un pui, C-un ochi verzui si-un ochi caprui

      acum aproximativ o oră ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali Imi mangai gandurile toate/ Imi faci culcus de flori frumoase/ Mireasa-ti sunt si soarta poate/ Pe pragul tau sa ma mai lase.

      acum aproximativ o oră · 
    • 

      Zavoianu Vali Ca nu degeaba sunt motan/ Si am un aer de golan/ Chiar tigru ai putea sa-mi spui, C-un ochi verzui si-un ochi caprui

      acum 59 minute ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali le amesteci cu intentia sa ma incurci? nu reusesti, am replica la orice :P

      acum 57 minute ·  ·  1
    • 

      Laurian D. Panoiu Eu joc cu cartile altora. Nu fac decat sa te ajut sa -ti fortezi limitele

      acum 54 minute ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali Sa stie lumea pisiceasca/ Si toti motanii sa plezneasca/ De nu fur inima oricui/ C-un ochi verzui si-un ochi caprui.

      acum 52 minute ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali ‎Laurian D. Panoiu arunci manusi si apoi fugi

      acum 45 minute ·  ·  1
    • 

      Laurian D. Panoiu Sunt chelnarite blonde printre sprite, -Doriti ceva? ne-ntreaba, Noi dorim sa se desfac-aprinse la bluzite, Si sanii lor cu bumbeleul infim, Si iz de leustean si romanite, Sa ni-i cedeze dulce sa-i iubim. Sun chelnarite blonde printre sprite. -Doriti ceva? ne-ntreaba. Noi dorim.

      acum 44 minute ·  ·  3
    • 

      Zavoianu Vali ce poezii stii :))) m-ai omorat domnule

      acum 43 minute ·  ·  2
    • 

      Zavoianu Vali gura pacatosului, adevar graieste :))

      acum 43 minute ·  ·  1
    • 

      Laurian D. Panoiu Cum adica pacatos?

      acum 41 minute ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali Barbatii sunt o specie aparte/ Pe cat sunt de nebuni, pe-atata de frumosi/ Daca femeia nurii li-i imparte/ E de ajuns ca ei sa fie bucurosi.

      acum 40 minute ·  ·  2
    • 

      Gabi Paizs X

      acum 38 minute ·  ·  2
    • 

      Zavoianu Vali Barbatii sunt o specie ciudata/ Pe cat sunt de nebuni pe-atat de jucausi/ De la o simpla bluza descheiata/ In mintea lor se deschid mii de usi.

      acum 37 minute ·  ·  1
    • 

      Zavoianu Vali Barbatii sunt o specie bizara/ Pe cat sunt de-ntelepti pe-atat se pierd/ E de ajuns sa lasi un san afara/ Si nu mai au in cap decat: "cum sa-l dezmierd"?

      acum 34 minute ·  ·  1