Greșești ! Plătești ! de Nuța Istrate Gangan

Știi...toți avem părți negative, toți facem nazuri și avem metehne și ,mai toți, avem câte o tinichea atârnata de coadă sau câte un bagaj mai ușor la unii, mai burdușit la alții, bagaj pe care-l cărăm peste tot pe unde ne ducem. Nimeni, dar absolut nimeni nu se culca seară drac și se trezește dimineață înger fără să treacă prin apa Iordanului sau fără măcar să-și facă un proces de conștiință, acolo, în intimitatea trăirii lui.

Cât de ușor uităm oamenii care la un moment dat au însemnat ceva în viață noastră...
Mi se pare nedrept că odată un om am însemnat "lumea-ntreagă" pentru ține. apoi din cauza unei greșeli, greșeală numit soartă câteodată, acel om dispare, pur și simplu.
Îl vezi, îl auzi, îi zâmbești, dar nu mai există în locul acela din inimă ta, loc în care odată a fost stăpân și rege.
Și da, e normal să fie așa, chiar dacă normalul este așa, o chestie relativa, care ni se poate ajusta după nevoi și dorințe.
Nu-mi plac oamenii ipocriți.
Nu-mi plac oamenii gen"nu am văzut, nu am auzit ,nu sunt eu acela, nu am fost acolo"
Îți pot răspunde cu cea mai dulce și tandră voce: "ba da ...ai fost...":). Doar că astăzi locul din inimă este ocupat de alți stăpâni și regi.
Greșești, regreți, cel căruia i-ai greșit te iartă, deși nimic, niciodată nu va mai fi la fel, dar, câtă putere îți trebuie să te ierți pe ține însuți atunci când știi că ai greșit? Când ai greșit aproape intenționat amăgindu-te cu faptul că acel lucru a fost singurul lucru pe care-l puteai facă în situația data?
Aproape întotdeauna există și o a două variantă, aproape întotdeauna ai de ales, dar ai gândit cu inimă și nu cu creierul și ai greșit.
Pentru că este omenește să greșești.
Dar este omenește să uiți și să ierți.Știu că inimă nu se înșală chiar dacă greșește.
Dar la urmă, când tragi linie și îți faci socotelile, dincolo de calculul rece al creierului, tot inimă este cea care se frânge. Că într-un film cu mafioți: Greșești. Plătești ! Cu lacrimi și nopți nedormite cu regrete și tăceri și cu imposibilitatea de a te ierta.
Și , ciudat, deși este dureros de omenesc, în cazul în care întâlnim o situație similară vom repetă aceeași greșeală. Cu toate că, într-un colț al creierului nostru devenit deja super-sensibil la greșeală, știm exact că greșeala repetată va fi din ce în ce mai greu de iertat.
Totuși, dăm credit inimii ...
Inimă care se frânge iar și iar, murind astăzi, renăscând mâine, mai tânără și mai puternică și mai pregătită că niciodată pentru greșeală.
Și pentru neiertare.