Reflecții de Corina Nica

Am ascultat cântând copii
Și mi-a fost drag de ei, să știi
Și recunosc, în zi de-april
Că eu mă simt mereu copil.

Și dacă unii nu mă cred
De crezul meu nu mă dezleg
Nu mă-nfioară ura lor
Și nu mă sperii de-orice nor.

Voi face binele cât pot
Voi crede-n el , voi face tot
Ce-i în putința mea s-ajut
Și voi uita de ce-i urât.

Și prieteni falși aș vrea să iert
Să am puterea să nu-i cert,
Să fie lumea ca-nainte
Când stam în banca mea, cuminte,

Când nu știam că pot s-ajut
Că pot să fac un pic mai mult.
Că truda mea nu-i în zadar
Și pot să bucur oameni iar.

Și toți lovesc în cel ce vrea
Să schimbe lumea cu ceva
Dar uite-așa, eu nu mă las
Spre ciuda lor, le râd în nas!