Cioburi si tacere de Nuta Istrate Gangan

Mi-erai pe piedestal statuie calda 
Un sfant frumos cu suflet si simtiri 
Din cand in cand te-nrouram cu lacrimi 
Si-ti risipeam cenusa din priviri. 

Dar dintr-un joc de furii si orgolii 
Te-am rasturnat si-amar te-am risipit 
Si m-am ranit calcand pe-atatea cioburi 
In carne mi-ai intrat cand te-am strivit. 

In jurul meu doar cioburi si tacere 
Pe tine calc ca pe-un covor incins 
Sunt numai rani cand ma-nvelesc cu tine, 
Te strang in pumni si-n trupul meu invins. 

Imi esti in sange si-mi pulsezi sub tampla 
Durere-aceasta cruda ne dezleaga. 
Decat o cicatrice-n amintire 
Mai bine o rana vie viata-ntreaga. 

Mi-e bine asa c-un ciob de tine-n mine 
Durerea carnii mele n-ai s-o stii 
Atat ma rog sa nu-mi fii alinare 
Si sa nu fie leac in farmacii. 

Sa te lipesc la loc nu mai am vreme 
Mai mult sa te imprastii n-am putere 
....................................... 
Doar noaptea-n vis imi esti din nou statuie. 
Iar dimineata ...cioburi si tacere.