Mă întorc-n iluzii...de Radu Adrian Gelu

Experienţe visate, frustrante atracţii,
Aducând dezolare, rănind amintirile,
În debordant sens unic al înşelăciunilor,
Îmi orbesc gândurile-n uitarea de sine...

Realitatea-i nicovala ce-n cap loveşte,
Sufletul îngheaţă în clipita singurătate,
Depresia cere chirie, ca stare mentală,
Dar cine oare, are nevoie de depresie…

Peste insomnii trec furând ceva cuvinte,
Durerea năvălită încerc-n vers s-o tratez,
Mă-ntorc la a cânta iubirea, chiar plecată,
De fiece dată, înainte chiar de a fi sosită…