Bântuia prin suflet ne-nţeles
Un fior de şoapte şi suspine
Ce le-am alungat atât de des.
Am fugit să uit de tot în lume
Şi-n mulţimea toată te vedeam
Am sfidat fiorul făra nume
L-am gonit căci nu-l inţelegeam.
Mi-era ziuă-n ochi şi noapte-n tâmple
Şi pălăvrageam banalităţi
Refuzam fiorii sa se-ntâmple
Să te chem în gând ca alte dăţi.
Mi-e cumplit de dor şi nu-mi mai trece
Unde să mai fug ?Voi renunţa
Las fiorii toţi să mă înnece
Şi te chem să vii în viaţa mea.
..............................
Dă-mi un semn că vii curând acasă
Dă-mi ceva ce poate să m-aline
Lipsa ta iubire mă apasă
Nu ştiam cât mi-e de dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu