Irina Nedelciu - Tabloul

Pictam într-o poiană
În zi de primăvară,
Dorind să prind pastelul
Tot înmuiam penelul.

Îmi răsfiram culoarea
Privind în toată zarea,
Puneam în strop sclipirea
Odată cu uimirea.

Mai aşezam o floare,
O lacrimă de soare,
Un mugur pe-o crenguţă
În verde crud de frunză.

Mai aruncam perlat
Năsucuri la umblat
Prin straiul înverzit
De-atâta cald în vid.

Pe mândra brânduşa
O picturam pe şa,
O-mprăştiam spre vale,
Să îmi zâmbescă-n cale.

Lumina în spectacol,
Prin crengile de arbor,
Ca ochi de reflector
Schimba întreg decor.

Cu zâmbet şi lumină
Pictam totul în vină,
Spunându-mi în oftat
Ce slab am picturat.

Dar mă-nfoiam îndată
Un pic mai supărată,
Pe mândra mea natură
Frumoasă ca o zână.

Pe ea o-nvinuiam
De harul ce n-aveam
Cu-atâta frumuseţe
Cum să pictez fineţe?!

Şi cu-n surâs ghiduş
Muiam penelu-n tuş
Apoi ca o stăpână,
Puneam şi-o semnătură.