Irina Nedelciu - In noapte

Am adormit aseară cu glasul tău în gând
Şi-o lacrimă amară, sărut în ochiul stâng,
Cu o bătaie-nceată a inimii plângând,
De dorul ce-o strângea în zgardă fremătând.

Am suspinat în noapte, în murmur ca de lapte,
În tremur legănat pierdut în zbuciumat,
Coşmarurile toate mă-ncorsetau în şoapte
Râzând ca apucate, rupeau ca din bucate.

Cu rănile în sânge ţipam înfricoşată
Să-auzi măcar o şoaptă să poţi veni îndată,
Zadarnică chemare, nevrednică strigare,
Uitasem ziua-n care mi-ai rupt inima-n zare.

În tremur ca de moarte, eu m-am trezit în noapte,
Broboanele-mi de apă scăldau tot trupu-n şoaptă
Şi-n rece adiere, în vuiet de tăcere,
Priveam ca rătăcită, odaia înnegrită.

Cu braţele întinse în tremur lin tot prinse,
Mă legănam uşor strigâd: Mă pierd de dor !
Ajută-mi... O, Tu, Doamne !... trimite-mi alinare
În noaptea-ntunecoasă să uit, să cad în transă.

Să uit cât îl iubesc, să uit cât îl doresc,
Să uit că el există pe terra, unde-s prinsă.
Ajută-mi să trăiesc, o linişte-mi doresc
Să pot călca în lume, fară durere-n urme.

Aşa mă tot rugam, spre slavă îngânam,
Acele vorbe-n noapte pierdute printre ape,
Iar mai târziu cu chin, am adormit, puţin,
Tot cu-al tău nume pe buzele-mi păgâne.