Irina Nedelciu - Cu ploaia ...

Cu faldurile ploii-nvolburate
Ce-mi umblă-n plete alintând în şoapte
Şuviţă cu şuviţă-n parte
Mă plimb, îngândurată-n noapte.

Mustind în marea mea durere,
Plângând în hainele prea grele,
Rupând din carnea-mi ofilită
De timpul cel trecut, în pică.

Cu-n murmur viu în rubiniu
Ce-mi spune clar că n-am să-ţi fiu,
Îmi râde chiar ca un făţarnic
De visul meu dorit zadarnic.

Aşa mă plimb neobosită
Cu ploaia care pică, pică,
Cu inima făcută mică
Şi sufletul căzut în frică.