Castel de nisip-n izvor de lacrimă de Radu Adrian Gelu

Izvor e lacrima-n şir de mărgărite
la durerea iubirii cele ne-mplinite,
nefericit e interiorul cel ce plânge,
tornadă de emoţii ce nu se stinge...

Iubire, rupi-n bucăţi lacrima sticlă
a străluci privirea gândului-n pâclă,
îmbraci speranţa în zdreanţă peticită,
în foamea dorului, a cerşi îi ademenită...

Ochi-mi trişti desfac nisipuri plajă,
modelând castel de iluzii-n vrajă,
scăldată-n valuri a lacrimilor mare,
în durerea amintirii, cu palmele goale...

Aşteptând ca ea durerea să dispară,
cu speranţă vie deşi-i amăgire amară,

zi de zi obrazu-mi înotând-n acea mare,
ridic castel-ntr-un descânt spre cea zare...