Fiecare părticică îmi spunea că sunt
iubită
Semne, peste
tot în floare, o întreagă-ngândurare,
Stat-am cam un
an de zile, tot gândindu-mă la tine,
Aşteptam o
confirmare care a venit... în fine!
Totu-a fost o
nebunie, doar în mintea mea zurlie,
Ea vedea numai
iubire între semnele din file,
Dar acum m-am
liniştit, totu-a fost un vis tâmpit,
Fantomatic,
aiurit, ireal... deci un nimic.
Dar ce fac cu
acea simţire care-mi cântă despre tine
Şi mă
ţine-ncorsetată într-o chingă nepătată ?
Întrebări fără
răspunsuri, timp pierdut în negre cursuri,
Toate-mi stau
ca o povară, sper să scap până în vară!
Pentru asta am
luat... hotărârea la drumeag,
Să o am la
îndemână ca o stea de vreme bună
Să îmi văd
cararea larg, fără gânduri către drag,
Am găsit chiar
o fărâmă de speranţă foarte bună.
Toate bune şi
frumoase, sper să ies cumva din coase,
Să alerg pe
cele văi fără gânduri în noroi,
Vreau să văd
iar stălucirea, viselor cântând menirea,
Forfecând pe
cele rânduri licuricii de prin gânduri.
Doar atunci
voi reveni printre voi, şoptind prostii,
Despre una,
despre alta, de cum plouă cu găleata,
Despre vise,
paradise, cu iubiri neinterzise,
O întreagă
nebunie printre rânduri o să fie.
Până atunci vă
pup cu drag , am toiagul, am drumeag,
Mă pornesc în
drumul meu, să-mi înving marele hău,
Dar vă las în
urma mea, gânduri bune, zâmbet stea,
Să vă fie
alinare până mă întorc din zare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu