miercuri, 25 aprilie 2012

De vara cărui verde... de Petre Violetta


Cu braţele deschise alerg spre verde crud
Şi visele din muguri încep să le aud;
Mi se deschid şi ceruri şi inima aşteaptă
Cu flori în miez de vară să îmi descuie poartă.

Mi-s paşii cu măsură şi teama mi-i desprinde
Din îndoieli de iarnă, timid când dor se-aprinde
În mugure sub soare şi-albastre fulgerări;
De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări?

Şi mă pândeşte ochiul închis spre neuitare
Din vara cea pierdută în cântecul de mare-
Descântec de sirenă când dimineţi se-ascund;
De ce mă doare valul,în tainicul rotund?

Pe glezna-mi neatinsă de fluxul înserării
Aştept sărutul verii-n apusul roşu-al mării-
Petală desenată-n parfum de trandafiri;
De ce-am pierdut şi zborul,de ce-au apus iubiri?

Cu braţele deschise spre verde crud alerg
Şi paşi şi aripi frânte spre alte veri converg;
Răscruci ameţitoare nasc întrebări, dileme
De vara cărui verde, mugurii mei s-or teme?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu