Azi nu mă doare vorba ta, nevoie n-am de tine
Și tot ce m-a rănit cândva a ars de mult în mine.
S-a stins și-al lumânării glas din zilele iubirii
Și-acum, tăcută, ne-a rămas, scânteia ne-mplinirii.
Sunt alte drumuri pentru noi, și iată, fiecare
Va căuta mii sensuri noi pe-a timpului cărare.
Și vremea ne va-nvălui cu munți de-nțelepciune
Fiindcă verbul a trăi e singura minune!
Și tot ce m-a rănit cândva a ars de mult în mine.
S-a stins și-al lumânării glas din zilele iubirii
Și-acum, tăcută, ne-a rămas, scânteia ne-mplinirii.
Sunt alte drumuri pentru noi, și iată, fiecare
Va căuta mii sensuri noi pe-a timpului cărare.
Și vremea ne va-nvălui cu munți de-nțelepciune
Fiindcă verbul a trăi e singura minune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu