Era odata o fărâmă de pământ
Hrănea cu seva-i rădăcină de lumină
Şi zămislea dintre adâncuri gând
De existenţă fericită şi senină.
Era odat-un colţ de cer senin
Ce-mbrăţişa un zbor de ciocârlie
Un Paradis ce semăna puţin
Cu puful delicat de păpădie.
Venea o apă când năvalnic, când uşor
Să spele şi să mângâie pământul
Uda cu picăturile-i de dor
Fărâma de pământ şi dulce gândul.
Şi-atât de cald pământul o sorbea
Că apa-n dulci vapori intra în cerul
Ce-n braţele-i deschise aştepta
Ca apa să îi mângâie eterul.
În orizont se-nlănţuiau firesc
Pământ şi cer şi apă şi lumină
Erau un tot măiastru, nelumesc
În zbor spre timpul care va să vină.
În mine se ascund pământ şi cer
Şi zbor şi gând, lumină şi adânc
Mă mângâie tu apă să nu pier
Pătrunde-n mine-n veci să nu mă frâng.
3 ian 2012, Zavoianu Vali
Hrănea cu seva-i rădăcină de lumină
Şi zămislea dintre adâncuri gând
De existenţă fericită şi senină.
Era odat-un colţ de cer senin
Ce-mbrăţişa un zbor de ciocârlie
Un Paradis ce semăna puţin
Cu puful delicat de păpădie.
Venea o apă când năvalnic, când uşor
Să spele şi să mângâie pământul
Uda cu picăturile-i de dor
Fărâma de pământ şi dulce gândul.
Şi-atât de cald pământul o sorbea
Că apa-n dulci vapori intra în cerul
Ce-n braţele-i deschise aştepta
Ca apa să îi mângâie eterul.
În orizont se-nlănţuiau firesc
Pământ şi cer şi apă şi lumină
Erau un tot măiastru, nelumesc
În zbor spre timpul care va să vină.
În mine se ascund pământ şi cer
Şi zbor şi gând, lumină şi adânc
Mă mângâie tu apă să nu pier
Pătrunde-n mine-n veci să nu mă frâng.
3 ian 2012, Zavoianu Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu