Mara Gabriela - Nu-mi esti, nu-ti sunt...

Nu-mi esti, nu-ti sunt...
Si totusi...cateodata
Ne prinde cate-o noapte fermecata
Inlantuiti in sarutari febrile,
Fara trecut, far` viitor, far` amintire...
Doar tu si eu...pe-a dragostei plutire.

Nu-mi esti....nu-ti sunt,
Dar iata, primii zori de zi
Ne prind imbratisati...ca doi copii
Ce, dup-o noapte de rasfat ravnit,
Impart acum zambet...mai fericit.

Nu-mi esti..nu-ti sunt...
Si stau cu tampla-n ganduri
Le cern, le-astern incet pe randuri
Si-aleg din ele doar pe-acela care
Nu-i derivat al Sfantului Visare.

Nu-mi esti...nu-ti sunt...
Si totusi...Ne revad pe noi
Prinsi in nimicuri de prin casa, tot in doi.
Si-ntr-un moment realizez ca tot
Ce mi-am promis ca nu pot..., acum pot!

Iti sunt? Imi esti? Cin` sa mai stie...?
Mi-esti zambet si motiv de bucurie...
Si, chiar de-afara-i iarna timpurie,
Eu vara port in suflet, si e soare...
Ei bine, da, doresc (iubesc, traiesc?)...si nu mai doare!